Scrisoare într-un PET

S.O.S.

Am naufragiat într-un teritoriu extraordinar de frumos. Are deschidere la mare, în depărtare se văd munţii, în jurul meu numai câmpii pline de grâne, livezi şi vii, şi tot mergând aşa la pas am ajuns şi într-o zonă plină de păsări, apă şi stuf. O minunăţie.

Când am ajuns aici, prin forţa împrejurărilor, mi-am zis că nu mai vreau să plec. Cum să vrei să pleci dintr-un loc care îţi pune la dispoziţie cam tot ce ai nevoie ca să fii liniştit şi împăcat cu sine.

Zilele au trecut şi cu fiecare zi trecută mai descopeream ceva impresionant în jurul meu. Am dat peste turme de oi, peste cai, peste cirezi de vite, păsări de tot felul, însă nici urmă de om. Şi totul era bine.

Totul ERA bine pentru că acum două săptămâni am dat peste un trib, sau cam aşa ceva, şi visul în care trăiam s-a evaporat.

Am dat peste ei din greşeală. De fapt cred că ei au dat peste mine. Eram în explorarea unor noi zone, pe care le văzusem de mai demult, dar m-am cam abţinut să le calc pentru că se auzeau nişte zgomote mai ciudate şi flora era mai veştejită. Cred că din cauza instinctului de supravieţuire nu m-am aventurat. Şi acum mă întreb de ce curiozitatea a bătut instinctul?

Aşadar, am pătruns în teritorul lor şi spre surpinderea mea erau mulţi. Cred că vreo 500, din care vreo 10 se diferenţiau ca lideri prin faptul că vorbeau mai tare. Şi un alt fapt care m-a uimit e că toţi purtau costume. Unele negre, altele albastre, unul avea un costum negru cu dungi albe subţiri, şi unul un costum alb şi la ochi ochelari de soare (ciudat că afară era cam înnorat). Ăştia doi erau dintre cei 10 care vorbeau mai tare. Pe sub costume toţi poartă cămăşi şi la gât cravată sau papion. Cred că din cauza asta stau şi foarte ţepeni. Adică se mişcă sacadat. În picioare au cu toţii pantofi foarte lucioşi.

Am hotărât să nu mă duc spre ei ci să stau şi să îi mai observ să văd totuşi care era căpetenia supremă faţă de care majoritatea ascultă.

Tot stând şi observând ce se petrece am notat o parte din practicile tribului. În primul rând am observat că cei 10 lideri aveau fiecare în subordine cam 40 de persoane fiecare.
Descrişi sumar fiecare din lideri îmi apare cam aşa:
Cel mai mic de statură se impune prin nişte ochelari mari şi printr-o postură înţepată. Când vorbeşte cu ceilalţi din clanul lui adoptă o statură ameninţătoare, pentru a mai diminua din "handicapul" înălţimii, iar când vorbeşte cu celialţi lideri pare foarte mic.
Cel care poartă costum alb-crem şi ochelari de soare dă din mâini foarte mult şi are un fix cu un cuvânt: "mafia".
Cel care are costum negru cu dungi albe subţiri se comportă cam ciudat. Din când în când invocă astrele pe care generic le numeşte "steaua" şi vociferează violent când este contrazis folosind cuvinte care nu pot fi reproduse.
Mai este un lider mai în vârstă de care ascultă alţi trei lideri. Unul i se adresează cam agramat, un altul îi tot zice că vrea să fie preşedinte (cred că e funcţia supremă în trib) şi un altul se tot tânguie că cică e persecutat.
Unul din lideri vorbeşte cam stâlcit limba celorlalţi şi cere din când în când autonomia colibei în care stă cu ceilalţi membri ai clanului său.
Din cei 10 au mai rămas 2. Unul e mai tot timpul boem şi are o figură mai liberală. De vorbit vorbeşte frumos şi nu aşa de tare precum ceilalţi. Celălalt în schimb mi-a atras atenţia într-un mod cam neplăcut. Tot vedeam cum pe la el vin ceilalţi lideri şi i se adresează cu apelativul de "preşedinte". Cred că ăsta e şeful tribului. Însă are nişte apucături cam dictatoriale, încât nu am înţeles prea bine ce fel de organizare are tribul ăsta. Oricum şi el vorbeşte destul de tare şi are pretenţia să fie ascultat atent de ceilalţi.

În hărmălaia care se creează când vorbesc toţi liderii, am observat că se întâmplă un lucru ciudat. Ceilalţi membri ai clanurilor discută între ei şi îşi împart teritoriile pe care să le exploateze.

Am stat cele două săptămâni şi am observat ce se întâmplă şi mi-am dat seama că oricât de tare ar vorbi liderii, membrii clanurilor sunt în egală măsură de prosperi în dauna vegetaţiei din jur şi a animalelor cu care aceştia se hrănesc. Cu toţii sunt carnivori.De asta mi-a şi fost oarecum frică să îmi fac simţită prezenţa.

Inevitabilul însă s-a produs şi ca o fiinţă socială mi-am propus să încerc să interacţionez cu ei. Până una alta purtau costume şi păreau foarte bine organizaţi. Deci ce putea totuşi să mi se întâmple, dat fiind că păream că fac parte din aceeaşi specie cu ei?

Am făcut o greşeală extraordinară, pentru că de cum m-au văzut cu toţii, şi mai ales liderii, au început să strige şi să tragă de mine, cică să îi "votez". Mi-am zis că o fi vre-un ritual de bun venit şi de integrare în grup dar mi-am dat seama că nu e de glumă pentru câ insistau foarte tare, iar strigătele lor au devenit foarte agasante. Am luat-o la fugă crezând că o să mă lase în pace. Însă ei s-au ţinut după mine promiţându-mi tot felul de lucruri destul de bizare.

Am reuşit să mă refugiez într-o peşteră de unde am scris acest mesaj sperând ca cineva să îl primească şi să vină să mă salveze. Îi aud prin preajmă cu încă strigă, Sper să rezist până mă găseşte cineva.

A....şi să nu uit, dacă găsiţi acest PET şi vă încumetaţi să veniţi să mă salvaţi, păstraţi discreţia.

PS: Personajele din scrisoare sunt reale. Orice asemănare cu realitatea este voită şi intenţionată.

PS2: Strict profesional mă voi duce la vot. Dar nu pentru a vota pe cineva din trib ci pentru a susţine pe cineva din afara lui şi care nu apare în această poveste, respectiv Remus Cernea. Domnul despre care vă povesteam acum câteva zile tot pe blog şi care, în urma dezbaterilor de pe la televiziuni din aceste zile m-a convins că reprezintă imaginea de care România are nevoie. Am să revin şi cu alte postări pe această temă. Oricum nu consider că fac politică prin această iniţiativă, cel puţin nu fac politica lor.

Spor la analizat!