joi, 12 noiembrie 2009

Scrisoare închisă ...

Domnule preşedinte,

Mă adresez dumneavoastră ca un "fin admirator". Şi asta mi se trage de la TeVeu. Cred că dintre toţi preşedinţii postdecembrişti, Iliescu de trei ori, Constantinescu, odată şi bine şi domnia voastră, dumneavoastră aţi beneficiat de cele mai multe minute de stat pe sticlă. Dacă stau să mă gândesc bine, dat fiind programul televiziunii naţionale de pe vremea fostului, cred că îl bateţi şi pe acesta la numărul de minute de transmisie (dar nu bag mâna în foc pentru că pe vremea aia mă interesau mai ales desenele animate).

Şi acum de ce vă scriu. În primul rând pentru că eu cred că sunteţi nedrept cu "cea mai de încredere sursă de informare a românilor" ca să vă citez. Şi de ce cred asta? Păi să o luăm punctual:

1.


Nu e frumos să daţi vina pe altcineva. Sau adresarea vine chiar de la dumneavoastră? Că dacă televizorul spune asta, nu ştiu în ce măsură el e vinovat de faptul că "românii sunt dezamăgiţi de ei şi de ţara în care trăiesc". Cred că cel mai bine ar spune-o cei 2.000.000 de români care de ani de zile muncesc în Italia şi care au băgat bani buni în ţară, contribuind la creşterea economică de anul trecut (şi ei sunt doar o mică parte din cei plecaţi după revoluţie). Nu cred că au plecat de prea mult uitat la televizor. Eu unul cred că dacă te uiţi prea mult la televizor cel mult îţi poate afecta vederea, nu "vederile". Românii sunt dezamăgiţi de clasa politică şi de interesele personale ale fiecărui politician care sunt puse înaintea oricărui interes general, al acestui popor (şi eu unul consider că dumneavoastră sunteţi întâiul politician al ţării). Şi asta SE VEDE nu de la televizor ci din viaţa de zi cu zi a oamenilor (şi nu a celora care sunt aduşi la mitinguri şi care scandează diverse nume) ci a noastră, a celora care se trezesc în fiecare zi pentru a merge la muncă, a celora care îşi cresc copii cu dragoste şi cu bani din ce în ce mai puţini, a celora care încă mai învaţă şi cred încă în ţara în care trăiesc (şi spre surprinderea dumneavoastră nu sunt aşa puţini pe cât credeţi).

2.



Nu cred că sunteţi în măsură să afirmaţi acest lucru, legat de ce se petrece la televizor. În fond, dacă scandalul şi văicărelile nu ar exista, nu ar avea ce să fie prezentat la televizor. Din păcate postura în care vă păstraţi tăcerea, aşa cum vă prezentaţi într-un clip apărut zilele astea, vă caracterizează numai în ceea ce priveşte interesul personal şi de partid. În cei 5 ani ne-aţi servit numai circ ieftin împreună cu ceilalţi oameni politici, iar imparţialitatea de care trebuie să dea dovadă un preşedinte a fost în toţi aceşti ani un simplu cuvânt din constituţie pentru dumneavoastră nu şi un mod de viaţă cum ar fi trebuit să fie. Televizorul prezintă de multe ori lucrurile exagerat, asta se întâmplă şi în presa scrisă, însă cei care se uită la el nu sunt majoritatea întruchiparea "prostiei patologice" ci sunt oameni care mai şi filtrează informaţia care le este servită. Dacă televizorul arată cu imagini şi sunet cum orgoliile sunt mai mari decât problemele economice, ce putem noi să credem? Sau să nu credem? De fapt după câte aţi afirmat la televizor dumneavoastră şi restul politicienilor în ultimii 20 de ani, eu unul nu mai cred nici măcar prepoziţiile pe care le folosiţi pentru a vă exprima.

3.



Aici dau dreptate televizorului. Şi eu VREAU. Cu o obiecţie. Nu cei care mă supără, pentru că ar fi cam toţi la puşcărie după mine, dacă ne-am lua după criteriul ăsta. Dar vreau să plătească cu libertatea şi cu eliminarea privilegiilor pe care cu generozitate şi le-au dat: politicienii care au furat ( SRI ştie de ce şi cine că nu le scapă nimic, însă dau numai pe "surse" şi la momentul potrivit, cum ar fi campaniile electorale), politicienii care au colaborat cu securitatea şi au contribuit astfel la suferinţa altora, politicienii care s-au folosit de funcţie pentru obţinerea de foloase necuvenite, politicienii care fac trafic de influenţă.

4.



La un moment dat, anul trecut, dumneavoastră şi întreaga clasă politică nu aţi vrut, şi aţi votat o lege care dădea speranţă pentru câteva sute de mii de profesori. Şi eu sunt un optimist din fire şi îmi place să văd partea plină a paharului (de fapt cred că românul e prin definiţie un optimist de a rezistat şi rezistă cu stoicism bătăilor de joc cu care se confruntă zi de zi în relaţia cu statul), însă la dumneavoastră şi clasei politice, pe finalul anului trecut şi o bună parte din anul ăsta v-a dat conţinutul paharului pe dinafară. Am crezut că e pentru a nu face lumea să intre în panică. Asta până când am văzut ce decizii se iau pentru a limita efectele tăvălugului care a venit, de pe pieţele financiare din afară. Şi efectele se văd. Şi NU la televizor.

În final vreau să închei cu două întrebări: De ce nu trăim mai bine? Din cauza televizorului? (adevărul e că s-a scumpit abonamentul la cablu în ultimii 5 ani).

Dacă nu trăim bine (cel puţin noi, plătitorii de rate) de ce nu lăsaţi pe altcineva să încerce, măcar să ne dea iluzia că trăim bine? Vă rog să transmiteţi a doua întrebare şi domnilor Mircea Geoană şi Crin Antonescu când vă vedeţi cu ei în acestă campanie?

Şi acum să mă prezint:
Numele meu este Dumitrache Bogdan şi am 27 de ani, din care 20 traiţi sub conducerea actualei clase plolitice. Mă prezint pentru că aşa mi se pare politicos. Eu vă ştiu pe dumneavoastră de la TELEVIZOR şi mi se pare normal să ştiţi cu cine vorbiţi. În legătură cu asta, spuneţi celor care vă susţin pe internet, că nu e frumos să nu te prezinţi cu numele când îţi dai cu părerea. Îşi pierd credibilitatea.

Sunt căsătorit şi am un copil şi pentru a-i oferi un loc unde să crească sănătos mi-am cumpărat o casă anul trecut (un apartament vreau să zic) pentru care trebuie să plătesc rate timp de 30 de ani către bancă (adică nu-i chiar al meu). Din păcate nu am avut bani cash. Remuneraţia lunară a mea şi a soţiei care ne plasează în clasa de mijloc din România (nu lucrăm la stat), ne-ar fi permis să luăm o casă cu banii jos în vreo 10 ani, fără a cheltui nici măcar un leu din ce câştigăm. Cu cheltuielile lunare aferente, s-ar fi dus la 15-20 de ani. Şi eu sunt un caz fericit.

Nu sunt afiliat politic (serviciile pot verifica) aşa că vă rog ca, după ce citiţi această scrisoare să nu mă catalogaţi drept omul lui Vântu sau lui Voiculescu. Sunt soţul soţiei mele şi tatăl copilului meu alături de care vreau să îmi imaginez viitorul în România o ţară atât de frumoasă dar care e urâţită pe zi ce trece de un sistem suficient. Ne gândeam la un moment dat să plecăm din ţară şi să ne găsim liniştea în altă parte, dar speranţa (şi ratele de la bănci) nu ne lasă.

În campania asta îl susţin pe domnul Remus Cernea, asta pentru a afla de la mine, în primul rând pentru că el chiar gândeşte ce spune şi în al doilea rând pentru că e altfel din toate punctele de vedere.

Vă salut, că aşa e politicos şi am să transmit scrisoarea mea către dumneavoastră prin intermediul presei, că ajunge mai repede şi mai sigur!

PS: Sursa citatelor de mai sus este site-ul:http://www.televizorulpresedinte.ro/

Spor la analizat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu