luni, 31 august 2009

Back to reality

Gata. S-a terminat. Concediul. A fost liniste, adica exact ce imi trebuia ca sa mi se aseze gandurile la locul lor.

Acum am revenit ... cu picioarele pe pamant, in campul muncii si al postarilor pe blog.

Si primul subiect de care am sa ma vorbesc are legatura cu un sondaj mai vechi pe care l-am postat pe blog, despre cum suportaţi criza.

Majoritatea raspunsurilor erau pesimiste.

In dimineata asta, cand am deschis calculatorul, pe status-ul de la mess al unor prieteni era postat un link. Al firmei lor, pe care abia au lansat-o in marea afacerilor.

Mi se pare un gest de curaj, total atipic "spiritului românesc". Băieţii aştia nu se uită la televizor şi nici nu ascultă ştirile? Adică ei nu au auzit că firmele se închid şi sute de angajaţi sunt daţi afară, că PIB-ul României s-a dus la vale, că Guvernul trimite în concediu forţat funcţionarii publici, că ne-am împrumutat 20 de miliarde de la FMI şi urmează să mai luăm câteva, că s-a băgat forfetarul, că e CRIZĂ?

Din discuţiile cu ei pot să vă confirm că ştiu foarte bine contextul, că urmăresc ştirile şi chiar au fost afectaţi direct de fenomenele economice care se petrec, însă nu au făcut un lucru pe care mulţi l-ar fi făcut.

Nu au adoptat atitudinea baciului moldovean din Mioriţa, aşteptând baciul CRIZĂ ca să mi-i "omoare", ci au acţionat ca adevăraţi "mith busters". Adică s-au luat cu criza la trântă şi din câte îi ştiu, o să câştige prin KO.

Cred că în vremuri de criză o astfel de atitudine face diferenţa. Pentru ei criza va fi o oportunitate şi îşi vor aminti la bătrâneţe cu plăcere de criza din 2009, cu o condiţie ... să fie perseverenţi.

Acum nu îmi mai vine în minte decât celebrul slogan de la o licoare tare: "Keep walking...".


Spor la analizat...

PS: Link-ul firmei l-am pus in partea dreapta a postărilor, la sectiunea companie. Denumirea companiei "I-novativ". Domeniul de activitate: IT, business.

miercuri, 12 august 2009

Centura de siguranţă în ACB

Nils Bohlin, acesta este numele inventatorului. Anul de graţie, 1959. Firma care a investit în cercetare, Volvo. Nu ştiu dacă la momentul respectiv cineva a făcut o analiză cost beneficiu cu privire la această investiţie, însă acum, ex ante, putem spune că acea invenţie şi-a dovedit eficienţa şi eficacitatea.

În aceste zile se sărbătoresc 50 de ani de la inventarea centurii de siguranţă cu prindere în 3 puncte. Conform unor studii, de la inventarea ei până în prezent aceasta a salvat o viaţă la fiecare 6 minute. Ăsta da beneficiu din salvarea de vieţi. Dacă ar fi să facem un calcul, pe perioada celor 50 de ani, 4.380.000 de oameni pot spune că s-au născut a doua oară, pentru că au purtat banala centură de siguranţă.

La momentul în care a fost inventată aceasta, nu ştiu câţi s-au gândit că beneficiile aduse de o astfel de invenţie peste timp pot fi comparabile cu beneficiile economice aduse de un pod care leagă două localităţi aflate de o parte şi de alta a unui fluviu.

Această invenţie demonstrează că în materie de analize cost beneficiu, în cadrul unei investiţii majore, spre exemplu într-un centru de afaceri, o scară de incendiu, care nu costă nici 0,01% din investiţia totală, poate aduce pe viitor beneficii importante din salvarea de vieţi, în cazul producerii riscului.

Pentru o informare mai detaliată asupra subiectului, respectiv centura de siguranţă, am să vă dau un link:

http://www.stiriauto.ro/articol/6950/Moment-aniversar--Centura-de-siguranta-a-salvat-un-milion-de-oameni-in-ultimii-50-de-ani--Tu-o-porti-/

Spor la analizat!

miercuri, 5 august 2009

Unde se duce plasticul atunci când nu se duce la reciclat....

Citind diverse articole am dat peste o informaţie legată de o expediţie care va cerceta "continentul" de plastic care s-a format în Oceanul Pacific. Nu mi-a venit să cred, când am văzut următorul filmuleţ:



După ce l-am vizionat am încercat să îmi închipui lumea peste 100 de ani, adică lumea strănepoţilor noştri. Oare când vor merge la acvariu cel fel de animale marine vor vedea acolo. Şi mi-am adus aminte de o campanie de prevenire a aruncării de deşeuri la întâmplare... Adică asta:




În film se spune că pentru a curăţa zona de tot plasticul care este acolo nu ajung banii tuturor guvernelor şi acţiunea ar reprezenta şi un pericol pentru habitat, chiar dacă pare un paradox. În termeni de analiză cost beneficiu măsurile care se impun vizează stoparea deversării de astfel de deşeuri şi jongjarea foarte abilă cu principiul "poluatorul plăteşte" de care vă povesteam ieri.

Spor la anlizat.

marți, 4 august 2009

Din nou la ACB ... din principiu.

Salutare într-o zi cu soare,

După motto-ul prezentului blog, zilele astea am putut, deci am făcut... Adică am lucrat la două proiecte foarte interesante din perspectiva analizei cost beneficiu (de fapt unul singur a necesitat analiză cost beneficiu, pentru celălalt fiind necesară numai o analiză financiară cu previziuni de bilanţ, flux de numerar şi cont de profit şi pierdere). Cel cu analiză financiară este din domeniul farmaceutic, mai precis obţinerea de produse farmaceutice. Însă nu vreau să vă povestesc despre "terapia" mea cu cifre. V-am spus despre asta pentru a vă arăta că am o justificare pentru faptul că nu am mai scris de ceva timp (filmuletele nu se pun).

Despre ce vreau sa discutam este legat tot de analiza cost beneficiu. Zilele astea m-am interesat mai mult despre protecţia mediului şi despre tehnologii alternative de obţinere a ambalajelor din pastic. Şi mi-am adus aminte de un principiu pe care se pune mare preţ în analiza cost beneficiu ... aţi ghicit "principiul poluatorul plăteşte".

Acest principiu face parte din suita de reguli şi principii care sunt luate în calcul pentru definirea sintagmei "dezvoltare durabilă".

Am să încerc să vă spun ce am înţeles eu din acest principiu şi vă provoc să vă daţi şi voi cu părerea pentru a defini şi înţelege cine este poluatorul şi ce plăteşte acesta de fapt.

Aşadar, un exemplu simplu şi la îndemână pentru acest principiu este cel al cumpărătorului de la supermarket, care, ajuns la casă, pentru a beneficia de utilitatea unei sacoşe din plastic trebuie să plătească o anumită sumă de bani pentru aceasta. În acest fel se doreşte a se reduce "consumul" de sacoşe din plastic, potenţial poluante dacă ajung în mod necontrolat în mediul înconjurator. În acest caz poluatorul, sau potenţialul poluator este cel care achiziţionează punga, acest plătind de fapt nu contravaloarea unei pungi, care de altfel era oferită gratuit acum ceva vreme, ci un preţ de oportunitate reprezentat de banii care s-au investit în punga respectivă şi care ar fi putut fi direcţionaţi spre acţiuni de protejare a mediului.

Întrebare pentru acest caz particular: În cazul în care la supermarket se pun la dispoziţie pungi biodegradabile, ar mai trebui să plătim pentru ele? De ce da? De ce nu?

Revenind la exemplul unui proiect pentru care trebuie realizată o analiză cost beneficiu şi în care impactul de mediu este unul major, spre exemplu un proiect de amanejare a unei staţii de epurare ape uzate, cine credeţi că este poluatorul şi ce trebuie să plătescă acest de fapt?

Nu ştiu dacă aţi avut de a face cu un astfel de proiect, dar un exerciţiu de acest fel vă poate ajuta şi la alte tipuri de proiecte cu un impact de mediu evident.

Deci....?

Spor la analizat...