Din seria de prezentari TED, astazi o prezentare scurta dar intensa legata de un subiect controversat: cat de bine face laptopul ''lap-ului''.
Printre reprize de ras am ramas un pic pe ganduri si am sa ma gandesc de doua ori la locul unde am sa asez laptopul de acum inainte cand lucrez la el:
Enjoy!
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 23 noiembrie 2010
marți, 9 noiembrie 2010
Charlot...esenţa umorului
Sunt prin deplasări...Până acum am ales să merg cu maşina, dar mi-am dat seama că, mai ales când merg singur, pierd timp preţios, aşa că acum am ales să merg cu trenul.
M-am înarmat cu răbdare şi cu vreo 5 DVD-uri pe care de mult vroiam să le văd, şi am pornit la drum. Drum lung, de vreo 7 ore, pe timp de noapte la vagon normal, nu la cuşetă ( nu îmi plac surprizele neplăcute aşa că am evitat cuşeta).
Timp de vreo 3 ore m-am uitat la film. Uitasem ce înseamnă un film bun. M-am lăsat pe mâinile lui Charile Chaplin (şi pe mersul lui inconfundabil) şi nu am regretat.
După aproape 100 de ani, de când au apărut, filmele cu Chaplin te fac să râzi din tot sufletul şi cu toată gura şi asta fără a scoate aproape nici un sunet. Mi se pare extraordinară capacitatea lui Charlot de a crea umor prin gesturi şi prin situaţii, cum la fel de remarcabilă este şi puterea cu care joacă scene de un dramatism răscolitor.
După un film a lui Chaplin este imposibil să nu rămâi puţin pe gânduri, pentru a medita asupra ta şi asupra a ceea ce te înconjoară. De la "Timpuri moderne" la "Goana după aur", Chaplin crează şi revoluţionează filmul mut. Ceea ce face el confirmă perfect zicerea: "oamenii folosesc cuvintele pentru a ascunde ceea ce vor să zică defapt".
Pentru delectare vă las pe o secvenţă memorabilă:
THINK BIG!
Spor la analizat!
M-am înarmat cu răbdare şi cu vreo 5 DVD-uri pe care de mult vroiam să le văd, şi am pornit la drum. Drum lung, de vreo 7 ore, pe timp de noapte la vagon normal, nu la cuşetă ( nu îmi plac surprizele neplăcute aşa că am evitat cuşeta).
Timp de vreo 3 ore m-am uitat la film. Uitasem ce înseamnă un film bun. M-am lăsat pe mâinile lui Charile Chaplin (şi pe mersul lui inconfundabil) şi nu am regretat.
După aproape 100 de ani, de când au apărut, filmele cu Chaplin te fac să râzi din tot sufletul şi cu toată gura şi asta fără a scoate aproape nici un sunet. Mi se pare extraordinară capacitatea lui Charlot de a crea umor prin gesturi şi prin situaţii, cum la fel de remarcabilă este şi puterea cu care joacă scene de un dramatism răscolitor.
După un film a lui Chaplin este imposibil să nu rămâi puţin pe gânduri, pentru a medita asupra ta şi asupra a ceea ce te înconjoară. De la "Timpuri moderne" la "Goana după aur", Chaplin crează şi revoluţionează filmul mut. Ceea ce face el confirmă perfect zicerea: "oamenii folosesc cuvintele pentru a ascunde ceea ce vor să zică defapt".
Pentru delectare vă las pe o secvenţă memorabilă:
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 28 octombrie 2010
O nouă carte...
Tocmai am terminat de citit o carte primită cadou. Cartea se numeşte "Ghidul împlinirii" scrisă de Robin Sharma.
Pentru a înţelege mai bine despre ce fel de carte este vorba vă voi da doar trei citate din interior:
" Există un remediu împotriva îmbătrânirii de care nu vorbeşte nimeni. Se numeşte ÎNVĂŢARE"
" Fiecare este un lider. Dar nu totţi au aceleaşi lucruri de făcut."
" Nu veţi avea msi multă siguranţă, dacă rămâneţi astăzi aceeaşi persoană care aţi fost ieri. Aceasta este doar o iluzie, care va sfârşi prin a vă frânge inima."
Pentru mine această carte reprezintă un Ghid al optimistului bine informat iar parcurgerea ei m-a făcut să reflectez serios asupra vieţii în ansamblu.
V-o recomand cu căldură, iar pentru referinţe suplimentare las autorul să vorbească:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Pentru a înţelege mai bine despre ce fel de carte este vorba vă voi da doar trei citate din interior:
" Există un remediu împotriva îmbătrânirii de care nu vorbeşte nimeni. Se numeşte ÎNVĂŢARE"
" Fiecare este un lider. Dar nu totţi au aceleaşi lucruri de făcut."
" Nu veţi avea msi multă siguranţă, dacă rămâneţi astăzi aceeaşi persoană care aţi fost ieri. Aceasta este doar o iluzie, care va sfârşi prin a vă frânge inima."
Pentru mine această carte reprezintă un Ghid al optimistului bine informat iar parcurgerea ei m-a făcut să reflectez serios asupra vieţii în ansamblu.
V-o recomand cu căldură, iar pentru referinţe suplimentare las autorul să vorbească:
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 1 octombrie 2010
Puterea artei...
O prezentare inspiraţională despre arta muzicală şi despre viitorul acesteia...totul cu bătaie lungă până în sufletul fiecăruia. Vizionare plăcută!
THINK BIG!
Spor la analizat!
THINK BIG!
Spor la analizat!
miercuri, 29 septembrie 2010
Cum să îţi traieşti viaţa înainte să mori...
Dau cuvantul lui Steve Jobs. Vizionare plăcută:
THINK BIG!
Spor la analizat!
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 28 septembrie 2010
Un pic de TED pe zi face bine neuronilor...
De-a lungul timpului am maipostat pe acest site o serie de prezentari din cadrul evenimentului TED. De astazi voi posta zilnic sau cel putin o data la doua zile cate o prezentare pentru a va familiariza cu acest tip de conferinte si pentru a afla lucruri interesante, cred eu.
Prima din serie este urmatoarea:
Vizionare placuta!
THINK BIG!
Spor la analizat!
Prima din serie este urmatoarea:
Vizionare placuta!
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 10 septembrie 2010
Let's do it ...
Data: 25 septembrie 2010, toată ziua
Locul: fiecare colţişor din România
Participanţi: eu, tu, toţi românii
Scopul: scuză mijloacele în acest caz
Efectul: aer mai curat, ape mai limpezi, pământ care poate respira.
Slogan: Dup-atâta PET şi GREAŢĂ ( a se citi nepăsare) / Hai să dăm şansă la VIAŢĂ
Logo:
Imn:
Am ales această postare pentru a-mi reîncepe epopeea pe blog pentru că este în spiritul a ceea cred eu că este bine şi normal să se întâmple în această ţară.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Locul: fiecare colţişor din România
Participanţi: eu, tu, toţi românii
Scopul: scuză mijloacele în acest caz
Efectul: aer mai curat, ape mai limpezi, pământ care poate respira.
Slogan: Dup-atâta PET şi GREAŢĂ ( a se citi nepăsare) / Hai să dăm şansă la VIAŢĂ
Logo:
Imn:
Am ales această postare pentru a-mi reîncepe epopeea pe blog pentru că este în spiritul a ceea cred eu că este bine şi normal să se întâmple în această ţară.
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 29 iulie 2010
Stare de spirit...
...trec printr-o perioadă ciudată care uşor poate fi descrisă prin această piesă:
Până la vremuri mai liniştite şi mai bune, nu uitaţi:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Până la vremuri mai liniştite şi mai bune, nu uitaţi:
THINK BIG!
Spor la analizat!
miercuri, 7 iulie 2010
Pauză...
... sunt într-o subită şi accentuată lipsă de inspiraţie. Următoarea postare va fi despre cartea pe care o parcurg acum şi care se intitulează "Lebăda neagră". Pentru a afla mai multe despre autorul ei puteţi da click pe poza de la secţiunea Personalitatea lunii iulie...
Pănă la revenirea inspiraţiei, transpir intens pe câmpul de muncă.
Numai bine şi ...
THINK BIG!
Spor la analizat!
Pănă la revenirea inspiraţiei, transpir intens pe câmpul de muncă.
Numai bine şi ...
THINK BIG!
Spor la analizat!
sâmbătă, 26 iunie 2010
Taxa pe Valoarea Altora
Astăzi am găsit în ziarul Gândul, ediţia electronică, adică aici, această fotografie:
Fotografia este făcută după ieşirea din şedinţa prin care s-a decis creşterea TVA de la 19% la 24%. Şi aşa va rămâne, pentru că Curtea Consituţională (cacofonie intenţionată) nu îşi mai poate da cu părerea, aşa cum s-a întâmplat în cazul pensiilor.
Apropo de părerea celor din CC (îmi aduc aminte de ceva aceste două iniţiale), tot respectul pentru venerabila vârstă a judecătorilor care pozează pe acolo, dar nu ar vrea domniile lor să îşi trăiască bătrâneţile pe la "căşile" lor. Eu unul nu am cunoştinţe vaste şi excepţionale în domeniul juridic dar când aud aşa ceva scos pe gura unui judecător din CC mi se face pielea de găină. Citez:
"Măi, daca haina are două mâneci, tu îi laşi una? E făcută cu două mâneci, nu cu una. Pensia este pentru activitatea din trecut, pentru cei 30, 35 sau 40 de ani (de muncă, n.r.) şi corespunzătoare cotizaţiilor de atunci. Dumneata poţi trece peste faptul că, timp de 30 de ani, omul le-a plătit lună de lună cota de asigurare? Poţi să zici că nu a plătit-o? Sau să zici: «A plătit-o, da' nu mă interesează?» Păi nu, nu poţi".
Adică odată crescută, la pensie mă refer, nici măcar sfârşitul lumii nu o mai poate reduce, după spusele anterioare. Nu comentez nimic, spun doar că domnul cu declaraţia de mai sus, bate 70 şi ceva de ani. În cazul lui, zicala care spune "cine nu are bătrâni să îi cumpere", se poate schimba în "cine nu are bătrâni i-ar putea promova pe cei tineri".
Şi acum să revenim la fotografie. Decizia CC a dat frâu liber planurilor de rezervă ale guvernului. Şi cel mai potrivit în situaţia dată este creşterea TVA-ului. Unii o să spună, păi decât să scadă pensiile care şi aşa sunt nesimţit de mici (ca să folosesc o expresie patentată de guvern), mai bine să crească taxele. Însă cei care gândesc aşa nu văd pădurea din cauza copacilor.
Această creştere a taxelor se traduce de fapt în scăderi. De pensii, de salarii la angajaţii din privat şi de la stat, de nivel de trai în general.
Şi acum îmi pun o întrebare. Dat fiind faptul că angajaţilor de la stat li se vor reduce salariile cu 25% (această prevedere e perfect constituţională conform CC), oare cum văd aceştia o a doua diminuare a salariilor cu încă 10% datorată creşterii TVA-ului?
Şi încă una: Ceea ce se întâmplă în România zilelor noastre nu e cumva neconstituţional? Şi aici mă refer la chestii care ţin de siguranţă naţională, transpusă prin creşterea nivelului economiei subterane, creşterea riscului apariţiei fenomenului de vânzare a secretelor, creşterea criminalităţii.
În rest sunt calm. Feţele celor doi cei mai importanţi oameni din guvern la momentul de faţă, din fotografia de mai sus, denotă o cunoaştere fidelă a ceea ce se petrece cu economia românească şi îmi dau impresia de oameni cu lecţia învaţată şi care vor rămâne în cartea de istorie ca mari oameni de stat.
THINK BIG!
Spor la analizat.
Fotografia este făcută după ieşirea din şedinţa prin care s-a decis creşterea TVA de la 19% la 24%. Şi aşa va rămâne, pentru că Curtea Consituţională (cacofonie intenţionată) nu îşi mai poate da cu părerea, aşa cum s-a întâmplat în cazul pensiilor.
Apropo de părerea celor din CC (îmi aduc aminte de ceva aceste două iniţiale), tot respectul pentru venerabila vârstă a judecătorilor care pozează pe acolo, dar nu ar vrea domniile lor să îşi trăiască bătrâneţile pe la "căşile" lor. Eu unul nu am cunoştinţe vaste şi excepţionale în domeniul juridic dar când aud aşa ceva scos pe gura unui judecător din CC mi se face pielea de găină. Citez:
"Măi, daca haina are două mâneci, tu îi laşi una? E făcută cu două mâneci, nu cu una. Pensia este pentru activitatea din trecut, pentru cei 30, 35 sau 40 de ani (de muncă, n.r.) şi corespunzătoare cotizaţiilor de atunci. Dumneata poţi trece peste faptul că, timp de 30 de ani, omul le-a plătit lună de lună cota de asigurare? Poţi să zici că nu a plătit-o? Sau să zici: «A plătit-o, da' nu mă interesează?» Păi nu, nu poţi".
Adică odată crescută, la pensie mă refer, nici măcar sfârşitul lumii nu o mai poate reduce, după spusele anterioare. Nu comentez nimic, spun doar că domnul cu declaraţia de mai sus, bate 70 şi ceva de ani. În cazul lui, zicala care spune "cine nu are bătrâni să îi cumpere", se poate schimba în "cine nu are bătrâni i-ar putea promova pe cei tineri".
Şi acum să revenim la fotografie. Decizia CC a dat frâu liber planurilor de rezervă ale guvernului. Şi cel mai potrivit în situaţia dată este creşterea TVA-ului. Unii o să spună, păi decât să scadă pensiile care şi aşa sunt nesimţit de mici (ca să folosesc o expresie patentată de guvern), mai bine să crească taxele. Însă cei care gândesc aşa nu văd pădurea din cauza copacilor.
Această creştere a taxelor se traduce de fapt în scăderi. De pensii, de salarii la angajaţii din privat şi de la stat, de nivel de trai în general.
Şi acum îmi pun o întrebare. Dat fiind faptul că angajaţilor de la stat li se vor reduce salariile cu 25% (această prevedere e perfect constituţională conform CC), oare cum văd aceştia o a doua diminuare a salariilor cu încă 10% datorată creşterii TVA-ului?
Şi încă una: Ceea ce se întâmplă în România zilelor noastre nu e cumva neconstituţional? Şi aici mă refer la chestii care ţin de siguranţă naţională, transpusă prin creşterea nivelului economiei subterane, creşterea riscului apariţiei fenomenului de vânzare a secretelor, creşterea criminalităţii.
În rest sunt calm. Feţele celor doi cei mai importanţi oameni din guvern la momentul de faţă, din fotografia de mai sus, denotă o cunoaştere fidelă a ceea ce se petrece cu economia românească şi îmi dau impresia de oameni cu lecţia învaţată şi care vor rămâne în cartea de istorie ca mari oameni de stat.
THINK BIG!
Spor la analizat.
vineri, 25 iunie 2010
Educatia de tip fast-food vs. Educatia de tip smart food...
Ken Robinson
Se merita urmarit pana la ultima secunda, ca de altfel orice alta prezentare din cadrul seriilor de conferinte TED.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Se merita urmarit pana la ultima secunda, ca de altfel orice alta prezentare din cadrul seriilor de conferinte TED.
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 18 iunie 2010
Simbolul pierdut al Tigrului Alb ... continuare
În sfârşit un pic mai liber "în cuget şi în simţiri". Nu că nu aş fi fost aşa şi până acum, dar simţirile şi cugetul s-au limitat la munci.
Vă promiteam în postarea anterioară escaladarea titlului de mai sus şi de fapt la ce se referă el. Pe foarte scurt, se reduce la mintea umană.
Pe larg, totul a început de la două cărţi pe care le-am citit pe nerăsuflate în aceste trei săptămâni. Prima este "Simbolul pierdut" scrisă de Dan Brown şi cea de a doua "Tigrul Alb" scrisă de Aravind Adiga. Primul american, al doilea indian. Primul scriitor cu normă întreagă, al doilea jurnalist. Primul, unul dintre cei mai de succes scriitori contemporani din punct de vedere al cărţilor vândute, cel de-al doilea laureat cu premiul Cea mai buna carte in Marea Britanie în 2008, pentru acest roman.
Dincolo de diferenţele dintre cei doi, dar şi a subiectelor abordate în cele două cărţi, ambii au un numitor comun. Coloana vertebrală a celor două cărţi este fiinţa umană şi capacitatea acesteia de a realiza lucruri extraordinare, în situaţii mai mult sau mai puţin extreme.
Nu am de gând să vă răpesc din plăcerea cititului şi de aceea nu am să vă povestesc nimic din acţiunea romanelor. Singurul lucru la care vreau să mă refer este "fiinţa umană" tratată în cele două romane din toate punctele de vedere posibile.
În linii mari, evoluţia fiinţei umane poate fi imaginată ca o piramidă. Din momentul naşterii, care reprezintă baza acestei piramide, omul începe să acumuleze şi să aşeze strat peste strat, experienţe. Prima gură de aer, primul ţipăt, prima imagine, prima gură de mâncare ... toată viaţa omului este marcată de prime experienţe care îl formează, îl definesc şi îl însoţesc de-a lungul şi de-a latul acestei aventuri. Mulţimea acestor noi experienţe arată pe scara timpului tot ca o piramidă. Ceea ce la început seamănă cu o avalanşă, treptat se transformă într-o ninsoare care cade lin asupra omului, desăvârşindu-l.
Şi când mă refer la om, mă refer în principal la mintea umană, aceasta fiind sticluţa în care se păstrează esenţa tare. Mintea umană are capacităţi nebănuite şi de curând, studiul acesteia, a scos la lumină o mică parte din ce poate face ea.
Romanul "Simbolul pierdut" vorbeşte de un mesaj care, din punctul de vedere al celor pentru care religia nu se discută ci se execută, este considerat erezie, însă ideea că prin intermediul capacităţii tale intelectuale poţi întradevăr descoperi dumnezeul din tine, mi se pare cât se poate de reală.
Celălat roman "Tigrul Alb" pune în discuţie acelaşi lucru, respectiv linia subţire între omul-animal măcinat de instincte şi omul-intelectual, măcinat de idei.
În rest rămân cele câteva sute de pagini care merită pe deplin citite şi digerate.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Vă promiteam în postarea anterioară escaladarea titlului de mai sus şi de fapt la ce se referă el. Pe foarte scurt, se reduce la mintea umană.
Pe larg, totul a început de la două cărţi pe care le-am citit pe nerăsuflate în aceste trei săptămâni. Prima este "Simbolul pierdut" scrisă de Dan Brown şi cea de a doua "Tigrul Alb" scrisă de Aravind Adiga. Primul american, al doilea indian. Primul scriitor cu normă întreagă, al doilea jurnalist. Primul, unul dintre cei mai de succes scriitori contemporani din punct de vedere al cărţilor vândute, cel de-al doilea laureat cu premiul Cea mai buna carte in Marea Britanie în 2008, pentru acest roman.
Dincolo de diferenţele dintre cei doi, dar şi a subiectelor abordate în cele două cărţi, ambii au un numitor comun. Coloana vertebrală a celor două cărţi este fiinţa umană şi capacitatea acesteia de a realiza lucruri extraordinare, în situaţii mai mult sau mai puţin extreme.
Nu am de gând să vă răpesc din plăcerea cititului şi de aceea nu am să vă povestesc nimic din acţiunea romanelor. Singurul lucru la care vreau să mă refer este "fiinţa umană" tratată în cele două romane din toate punctele de vedere posibile.
În linii mari, evoluţia fiinţei umane poate fi imaginată ca o piramidă. Din momentul naşterii, care reprezintă baza acestei piramide, omul începe să acumuleze şi să aşeze strat peste strat, experienţe. Prima gură de aer, primul ţipăt, prima imagine, prima gură de mâncare ... toată viaţa omului este marcată de prime experienţe care îl formează, îl definesc şi îl însoţesc de-a lungul şi de-a latul acestei aventuri. Mulţimea acestor noi experienţe arată pe scara timpului tot ca o piramidă. Ceea ce la început seamănă cu o avalanşă, treptat se transformă într-o ninsoare care cade lin asupra omului, desăvârşindu-l.
Şi când mă refer la om, mă refer în principal la mintea umană, aceasta fiind sticluţa în care se păstrează esenţa tare. Mintea umană are capacităţi nebănuite şi de curând, studiul acesteia, a scos la lumină o mică parte din ce poate face ea.
Romanul "Simbolul pierdut" vorbeşte de un mesaj care, din punctul de vedere al celor pentru care religia nu se discută ci se execută, este considerat erezie, însă ideea că prin intermediul capacităţii tale intelectuale poţi întradevăr descoperi dumnezeul din tine, mi se pare cât se poate de reală.
Celălat roman "Tigrul Alb" pune în discuţie acelaşi lucru, respectiv linia subţire între omul-animal măcinat de instincte şi omul-intelectual, măcinat de idei.
În rest rămân cele câteva sute de pagini care merită pe deplin citite şi digerate.
THINK BIG!
Spor la analizat!
miercuri, 9 iunie 2010
Simbolul pierdut al Tigrului Alb...
Acesta este titlul următoarei postări care va apărea în câteva zile, după timp şi inspiraţie :)
THINK BIG!
Spor la analizat!
THINK BIG!
Spor la analizat!
sâmbătă, 5 iunie 2010
Din nou muzică....
Nu am mai scris de mult... Motivele sunt legate de deplasări şi de timp... Aşa că vă voi lăsa din nou pe ritmuri de muzică până la următoarea postare mai "serioasă" care sper că va fi cât mai curând.
Aşadar:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Aşadar:
THINK BIG!
Spor la analizat!
miercuri, 26 mai 2010
Technology ... Entertainment ... Design
...într-un cuvânt TED.
Am folosit câteva din conferinţele TED în cadrul acestui blog, cuvintele care descriu cel mai bine această iniţiativă fiind THINK BIG!. De fapt şi logo-ul TED include sintagma "Idei care merită împărtăşite". Şi într-adevăr merită.
Pe data de 12 iulie, la Iaşi, are loc prima conferinţă din cadrul TED din România cred, inclusă în seria de evenimente de tip TEDx. Subiectul tratat: FERICIREA.
Informaţii despre acest eveniment pot fi găsite aici: TEDx
Pentru cei care s-au înscris şi vor merge, dar şi pentru ceilalţi cititori ai blog-ului, vă ofer câteva mostre din ce reprezintă conferinţele TED, prezentări pe care nu le-am mai preluat până acum.
Jamie Oliver - bucătar
Tim Berners-Lee - inventatorul WWW
Hans Rosling - doctor şi cercetător. Această prezentare oferă o idee de cum ar trebui să arate unele prezetări făcute pe calculator şi proiectate publicului.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Am folosit câteva din conferinţele TED în cadrul acestui blog, cuvintele care descriu cel mai bine această iniţiativă fiind THINK BIG!. De fapt şi logo-ul TED include sintagma "Idei care merită împărtăşite". Şi într-adevăr merită.
Pe data de 12 iulie, la Iaşi, are loc prima conferinţă din cadrul TED din România cred, inclusă în seria de evenimente de tip TEDx. Subiectul tratat: FERICIREA.
Informaţii despre acest eveniment pot fi găsite aici: TEDx
Pentru cei care s-au înscris şi vor merge, dar şi pentru ceilalţi cititori ai blog-ului, vă ofer câteva mostre din ce reprezintă conferinţele TED, prezentări pe care nu le-am mai preluat până acum.
Jamie Oliver - bucătar
Tim Berners-Lee - inventatorul WWW
Hans Rosling - doctor şi cercetător. Această prezentare oferă o idee de cum ar trebui să arate unele prezetări făcute pe calculator şi proiectate publicului.
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 21 mai 2010
Dreptul la lene ...
În ultimele zile am cam fost ocupat şi perspectiva va fi aceeaşi până la finele lunii. La birou e agitaţie, iar acasă am rămas doar băieţii să ne facem de cap.
Aşadar, postări pe teme mai ample vor fi mai puţine în următoarea perioadă, însă am să las citatele să vorbească în locul meu. Ideea mi-a venit citind Dilema Veche în care, săptămâna asta există un supliment despre Cultura corporatistă ... altfel.
Citatele de azi vor fi despre -muncă-, de unde se înţelege de ce am ales titlul de mai sus.
Aşadar:
"Oamenii care muncesc pe scaun sunt plătiţi mai bine decât cei care muncesc în picioare" - Ogden Nash
"Cel mai bun mijloc să îţi placă propria slujbă este să îţi imaginezi că nu o ai" - Oscar Wilde
"Unul dintre semnele că te apropii de o criză nervoasă este să îţi imaginezi că munca pe care o faci e teribil de importantă" - Bertrand Russell
"Nu vreau să ating nemurirea prin munca mea ... Vreau s-o ating prin a nu muri." - Woody Allen
"Când vecinul tău îşi pierde slujba, se numeşte recesiune economică; când ţi-o pierzi pe a ta, se cheamă depresie economică" - Harry S. Truman (cea mai la obiect definiţie a crizei)
"Când îţi spune cineva că s-a imbogăţit prin muncă întreabă-l: a cui?" - Don Marquis
"Dacă un om face doar ce i se ordonă este un sclav. Dacă face mai mult e un om liber." - Proverb chinezesc
PS: "Dreptul la lene" este o carte scrisă de Paul Lafargue în 1880. Un pasaj consistent din această carte puteţi citi aici. Pe scurt, prezintă o altă viziune asupra a ceea ce generează perioadele de criză economică din economia capitalistă.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Aşadar, postări pe teme mai ample vor fi mai puţine în următoarea perioadă, însă am să las citatele să vorbească în locul meu. Ideea mi-a venit citind Dilema Veche în care, săptămâna asta există un supliment despre Cultura corporatistă ... altfel.
Citatele de azi vor fi despre -muncă-, de unde se înţelege de ce am ales titlul de mai sus.
Aşadar:
"Oamenii care muncesc pe scaun sunt plătiţi mai bine decât cei care muncesc în picioare" - Ogden Nash
"Cel mai bun mijloc să îţi placă propria slujbă este să îţi imaginezi că nu o ai" - Oscar Wilde
"Unul dintre semnele că te apropii de o criză nervoasă este să îţi imaginezi că munca pe care o faci e teribil de importantă" - Bertrand Russell
"Nu vreau să ating nemurirea prin munca mea ... Vreau s-o ating prin a nu muri." - Woody Allen
"Când vecinul tău îşi pierde slujba, se numeşte recesiune economică; când ţi-o pierzi pe a ta, se cheamă depresie economică" - Harry S. Truman (cea mai la obiect definiţie a crizei)
"Când îţi spune cineva că s-a imbogăţit prin muncă întreabă-l: a cui?" - Don Marquis
"Dacă un om face doar ce i se ordonă este un sclav. Dacă face mai mult e un om liber." - Proverb chinezesc
PS: "Dreptul la lene" este o carte scrisă de Paul Lafargue în 1880. Un pasaj consistent din această carte puteţi citi aici. Pe scurt, prezintă o altă viziune asupra a ceea ce generează perioadele de criză economică din economia capitalistă.
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 13 mai 2010
Dezvoltare urbană
... sau cum ai putea trăi în oraş fără grija ţevii de eşapament.
Această postare porneşte de la acest articol.
Fără a da dovadă de ipocrizie susţin orice fel de măsuri care conduc la limitarea traficului rutier emanator de noxe în interiorul oraşului.
În momentul de faţă şi eu sunt unul care contribuie la fondul de noxe al oraşului în care trăiesc, prin ceea ce emană ţeava de eşapament a maşinii pe care o conduc zilnic pentru a-mi transporta greutatea corporală de cele mai multe ori între grădiniţa unde învaţă copilul meu, biroul unde prestez munci şi casa unde dorm.
Precum mulţi care şi-au cumpărat maşină, logica pentru care am făcut această achiziţie a fost dată de faptul că nu există o alternativă sigură şi eficace pentru a scurta distanţele pe care trebuie să le parcug zilnic. Şi celălalt motiv e pentru a mă putea deplasa mai uşor, interurban.
De fapt, eu unul văd rostul unei maşini personale numai pentru transportul interurban. O parchezi la intrarea în oraş, în locuri special amenajate, de acolo iei mijloace de transport în comun sau bicicleta şi aşa te deplasezi în interiorul oraşului. Când ai terminat treaba revii la locul unde ţi-ai parcat maşina, accelerezi şi te întorci la tribul din care faci parte. Locul unde îţi parchezi maşina şi de unde porneşti cu ea spre diverse destinaţii se poate numi de exemplu "nod intermodal de transport". De fapt chiar aşa se şi numeşte, la alţii. Adică sunt unii care au inventat deja apa caldă.
Rolul maşinii de a scurta distanţe a fost greşit înţeles. În cazul acestui mijloc de transport distanţa ar trebui să se măsoare de la 15 km în sus. Până la 15 km să se utilizeze mijloace alternative de transport, respectiv transportul în comun, rolele, bicicletele, şi poate cel mai la îndemână ... pasul.
Eu unul am început ca, la final de săptămână să mă deplasez cu transportul în comun sau la pas. Face bine şi la buzunar şi la sănătate. Încet, încet voi încerca să mai adaug încă o zi în care să implementaz acest program de transport. Nu de alta, dar greutatea corporală de care vă spuneam anterior a cam luat-o razna.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Această postare porneşte de la acest articol.
Fără a da dovadă de ipocrizie susţin orice fel de măsuri care conduc la limitarea traficului rutier emanator de noxe în interiorul oraşului.
În momentul de faţă şi eu sunt unul care contribuie la fondul de noxe al oraşului în care trăiesc, prin ceea ce emană ţeava de eşapament a maşinii pe care o conduc zilnic pentru a-mi transporta greutatea corporală de cele mai multe ori între grădiniţa unde învaţă copilul meu, biroul unde prestez munci şi casa unde dorm.
Precum mulţi care şi-au cumpărat maşină, logica pentru care am făcut această achiziţie a fost dată de faptul că nu există o alternativă sigură şi eficace pentru a scurta distanţele pe care trebuie să le parcug zilnic. Şi celălalt motiv e pentru a mă putea deplasa mai uşor, interurban.
De fapt, eu unul văd rostul unei maşini personale numai pentru transportul interurban. O parchezi la intrarea în oraş, în locuri special amenajate, de acolo iei mijloace de transport în comun sau bicicleta şi aşa te deplasezi în interiorul oraşului. Când ai terminat treaba revii la locul unde ţi-ai parcat maşina, accelerezi şi te întorci la tribul din care faci parte. Locul unde îţi parchezi maşina şi de unde porneşti cu ea spre diverse destinaţii se poate numi de exemplu "nod intermodal de transport". De fapt chiar aşa se şi numeşte, la alţii. Adică sunt unii care au inventat deja apa caldă.
Rolul maşinii de a scurta distanţe a fost greşit înţeles. În cazul acestui mijloc de transport distanţa ar trebui să se măsoare de la 15 km în sus. Până la 15 km să se utilizeze mijloace alternative de transport, respectiv transportul în comun, rolele, bicicletele, şi poate cel mai la îndemână ... pasul.
Eu unul am început ca, la final de săptămână să mă deplasez cu transportul în comun sau la pas. Face bine şi la buzunar şi la sănătate. Încet, încet voi încerca să mai adaug încă o zi în care să implementaz acest program de transport. Nu de alta, dar greutatea corporală de care vă spuneam anterior a cam luat-o razna.
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 11 mai 2010
Manifest pentru un neuron mai curat ... partea a treia
... şi ultima.
Omul fiind în esenţă un animal social, a comunicat de la începutul existenţei lui ca specie(prin desenele de prin peşteri, prin nori de fum, prin semne şi stări).
Nevoia de comunicare şi de împărtăşire a ideilor este definitorie pentru specia umană şi a ajutat la dezvoltarea societăţii omeneşti, în ritmul alert din ultima sută de ani. În esenţă cam toate invenţiile care au contribuit decisiv la explozia industrială de la început de secol XX au la bază nevoia de comunicare de orice tip a omului, manifestată prin reducerea timpului de parcurgere a distanţelor, prin reducerea timpului de transmitere a informaţiilor, prin dorinţa de a transmite cât mai multe informaţii, etc.
La această revoluţie a comunicării a contribuit şi contribuie din plin telefonul. Această cutie cu butoane a evoluat de la ceva asemănător unei case de marcat, la o minune tehnologică cu cameră foto incorporată, player de muzică şi multe alte funcţii printre care şi cea de telefon.
Adiacent acestei cutii s-au dezvoltat industrii întregi şi pe măsură ce, din ce în ce mai multe cuvinte "zboară" prin aer, aceste industrii prind avânt şi ne agaţă fără să ne dăm seama într-un cerc vicios.
Dependenţa faţă de telefon este un lucru cunoscut, existând persoane care, dacă îşi uită telefonul acasă, trec de la senzaţii de anxietate la reacţii fizice de genul transpiraţiilor şi chiar ticurilor, pe tot parcursul zilei. Fără să ne dăm seama aş putea spune că telefonul a devenit în ziua de azi un viciu. Nu face găuri în plămâni sau în ficat precum tutunul şi alcoolul, însă încetul cu încetul ne face găuri direct în creier.
Întrebare: Câte zile rezistaţi fără să aveţi la voi telefonul mobil?
Şi în final o reclamă la această cutie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Omul fiind în esenţă un animal social, a comunicat de la începutul existenţei lui ca specie(prin desenele de prin peşteri, prin nori de fum, prin semne şi stări).
Nevoia de comunicare şi de împărtăşire a ideilor este definitorie pentru specia umană şi a ajutat la dezvoltarea societăţii omeneşti, în ritmul alert din ultima sută de ani. În esenţă cam toate invenţiile care au contribuit decisiv la explozia industrială de la început de secol XX au la bază nevoia de comunicare de orice tip a omului, manifestată prin reducerea timpului de parcurgere a distanţelor, prin reducerea timpului de transmitere a informaţiilor, prin dorinţa de a transmite cât mai multe informaţii, etc.
La această revoluţie a comunicării a contribuit şi contribuie din plin telefonul. Această cutie cu butoane a evoluat de la ceva asemănător unei case de marcat, la o minune tehnologică cu cameră foto incorporată, player de muzică şi multe alte funcţii printre care şi cea de telefon.
Adiacent acestei cutii s-au dezvoltat industrii întregi şi pe măsură ce, din ce în ce mai multe cuvinte "zboară" prin aer, aceste industrii prind avânt şi ne agaţă fără să ne dăm seama într-un cerc vicios.
Dependenţa faţă de telefon este un lucru cunoscut, existând persoane care, dacă îşi uită telefonul acasă, trec de la senzaţii de anxietate la reacţii fizice de genul transpiraţiilor şi chiar ticurilor, pe tot parcursul zilei. Fără să ne dăm seama aş putea spune că telefonul a devenit în ziua de azi un viciu. Nu face găuri în plămâni sau în ficat precum tutunul şi alcoolul, însă încetul cu încetul ne face găuri direct în creier.
Întrebare: Câte zile rezistaţi fără să aveţi la voi telefonul mobil?
Şi în final o reclamă la această cutie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
luni, 10 mai 2010
Unde-s pistoalele...unde-s pumnalele...
FMI - Fondul Mortuar Internaţional. Pe unde trece se lasă cu cadavre. La propriu şi la figurat. Şi asta nu de acum ci de la apariţia lui. Dar vorba proverbului "prost nu e cel care dă, ci cel care cere" (proverbul e de fapt invers însă în relaţia cu FMI asta e varianta corectă).
Şi noi am cerut. Iar ei ne-au dat ... un ban care se dovedeşte pe zi ce ce trece "ochiul dracului".
Criza din 2008 a resuscitat această instituţie care nu prea mai era băgată în seamă de ţările lumii. Chiar şi noi i-am spus un NU politicos prin 2007, parcă.
Eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei, însă "ceva e putred în Danemarca". Şi începe să putrezească şi pe la noi. Eu am să îmi exprim părerea prin muzică. Nu a mea...pentru că nu am veleităţi însă am avut de unde să mă inspir:
Vali Sterian
şi varianta actuală, foarte actuală:
BUG Mafia - atenţie conţine limbaj explicit, nerecomandat cardiacilor:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Şi noi am cerut. Iar ei ne-au dat ... un ban care se dovedeşte pe zi ce ce trece "ochiul dracului".
Criza din 2008 a resuscitat această instituţie care nu prea mai era băgată în seamă de ţările lumii. Chiar şi noi i-am spus un NU politicos prin 2007, parcă.
Eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei, însă "ceva e putred în Danemarca". Şi începe să putrezească şi pe la noi. Eu am să îmi exprim părerea prin muzică. Nu a mea...pentru că nu am veleităţi însă am avut de unde să mă inspir:
Vali Sterian
şi varianta actuală, foarte actuală:
BUG Mafia - atenţie conţine limbaj explicit, nerecomandat cardiacilor:
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 7 mai 2010
Muzica de vineri - Violeta
Şi pentru că astăzi o persoană foarte dragă şi apropiată de sufletul meu mai întinereşte cu un an, am ales o melodie numai bună de marcat momentul:
La mulţi şi frumoşi ani!
THINK BIG!
Spor la analizat!
La mulţi şi frumoşi ani!
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 6 mai 2010
Când ne ajunge trecutul din urmă ...
Prin octombrie anul trecut scriam asta: "Veniţi de luaţi mărire".
Se pare că data scadenţei a sosit. Cum economia nu merge pe vorbe ci pe productivitate, era de aşteptat. Între momentul octombrie 2009 şi până în prezent vorbele au atins pe o bursă imaginară un indice colosal, în timp ce productivitatea merge şchiop şi respiră din greu.
În două decade România nu a făcut tranziţia de la economia comunistă la economia de piaţă, ci la economia de la piaţă. Bazată pe negocieri triviale şi pe ridicări corale de ton.
Adevăraţii conducători îşi dovedesc măiestria în momente de criză. Criza a venit ... unde sunt adevăraţii conducători?
Vorba unui jurnalist pe care îl citesc frecvent: "toată "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor şi pensiilor cu bani împrumutaţi de peste tot, de la FMI, de la UE, de la bănci. Nu trebuie să fii premier şi să fi făcut o facultate pentru asta, e o operaţiune la îndemâna unui handicapat mintal".
Restul articolului îl puteţi citi aici.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Se pare că data scadenţei a sosit. Cum economia nu merge pe vorbe ci pe productivitate, era de aşteptat. Între momentul octombrie 2009 şi până în prezent vorbele au atins pe o bursă imaginară un indice colosal, în timp ce productivitatea merge şchiop şi respiră din greu.
În două decade România nu a făcut tranziţia de la economia comunistă la economia de piaţă, ci la economia de la piaţă. Bazată pe negocieri triviale şi pe ridicări corale de ton.
Adevăraţii conducători îşi dovedesc măiestria în momente de criză. Criza a venit ... unde sunt adevăraţii conducători?
Vorba unui jurnalist pe care îl citesc frecvent: "toată "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor şi pensiilor cu bani împrumutaţi de peste tot, de la FMI, de la UE, de la bănci. Nu trebuie să fii premier şi să fi făcut o facultate pentru asta, e o operaţiune la îndemâna unui handicapat mintal".
Restul articolului îl puteţi citi aici.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Încă puţină muzică ...
Cred că în curând ajung la cele 100 de melodii de ascultat într-o viaţă. Nu am numărat să văd exact câte am postat. Astăzi vă mai propun 3, din filme:
Hans Zimmer
Yiruma
Goran Bregovic
THINK BIG!
Spor la analizat!
Hans Zimmer
Yiruma
Goran Bregovic
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 30 aprilie 2010
Lucuri simple - Eseu
Am început pe blog o serie care se intitulează "Lucruri simple". Până acum am tratat ca şi subiecte Testul psihologic, Managementul schimbării, Timpul şi stresul.
Prin postarea de faţă, pe care tot la această categorie o încadrez, voi vorbi despre FERICIRE. Şi am să pornesc în demersul meu de la citatul care guvernează acest blog: "Nu tot ceea ce poate fi măsurat contează, şi nu tot ceea ce contează poate fi măsurat." - Albert Einstein
Cred că în această zicere se concentrează esenţa fericirii.
Pentru mine fericirea reprezintă echilibrul. Asemenea unui acrobat aflat la mare înălţime pe o sârmă, pentru care echilibrul este totul pentru a-i reuşi repezentaţia, la fel şi fericirea este totul pentru un spectacol reuşit reprezentat de viaţa în sine.
Îmi pun o întrebare: Oare ne naştem fericiţi? Ţipătul pe care orice om nou, viu, îl scoate odată ce ia contact cu lumea noastră ne poate face să credem că nu, nu ne naştem fericiţi, ci dimpotrivă, chinuiţi, trişti şi neajutoraţi. Nici imaginea apariţiei pe această lume nu e una care să ajute la definirea conceptului de fericire.
Şi totuşi, cred că ne naştem fericiţi şi naştem fericire şi în cei care ne-au aşteptat pe această lume. Sentimentul pe care o mamă îl simte când îşi primeşte la piept copilul, imediat după ce acesta s-a născut, reprezintă, cred, imaginea fericirii în stare pură. În sine omul este născut pentru a da naştere: la idei, la acţiuni, dar mai presus de orice, la alţi oameni (şi aici nu mă refer numai la actul concepţiei omului ca fiinţă). Aici se găseşte echilibrul suprem. Fericirea în stare pură.
Ne naştem fericiţi pentru că răspândim fericirea de la primul nostru ţipăt. Ne naştem fericiţi pentru că simţim mirosul dulce transpirat al mamei. Ne naştem fericiţi pentru că fiecare celulă din corpul nostru e desăvârşită.
Şi atunci, dacă ne naştem fericiţi, ce ne opreşte să nu rămânem aşa până în momentul în care încetăm să mai fim, ca persoană?
Răspunsurile sunt variate, şi se pot citi în fiecare rid care brăzdează faţa, fiecare păr alb pentru care îţi chinui somnul, fiecare frunte încruntată pe care o vezi pe stradă. "Nu am bani!", "Nu am destul timp!", "Nu am prieteni!", Nu am recunoaştere!"... Nu am...nu am ...nu am... acestea sunt răspunsuri pe care le primeşti când întrebi pe cineva de ce nu este fericit. Însă fericirea nu se conjugă folosind verbul "a avea" ci mai degrabă folosind verbul "a simţi". Cu alte cuvinte, "nu tot ceea ce contează poate fi măsurat" ...în bani, în timp, în prieteni, în recunoaştere, etc.
Maslow a vorbit la un moment dat despre o piramidă, cea a nevoilor. Plasează la bază nevoile primare şi la vârf nevoia de auto-realizare. Oare de la ce nivel în sus te simţi cu adevărat fericit? La ce nivel îţi găseşti echilibrul? Poate ar trebui să se realizeze şi o piramidă a fericirii, dacă putem vorbi de aşa ceva.
Atâta timp cât fericirea este un element atât de subiectiv, las răspunsul la ultimele două întrebări ca şi temă de gândire. Până la urmă, în materie de fericire, fiecare om e filosof .
Şi poate cei mai mari filosofi sunt copiii. "Experimentul Zaica" a scos la lumină o serie de răspunsuri ale copiilor la nişte întrebări foarte interesante. Una dintre ele suna astfel: Ce este bucuria? Un copil de 7 ani a dat următorul răspuns: "Bucurie e cand un om sade la coada si ii spune un om ca nu e nimic si el vede ca este ceva inauntru". Întrebările au fost puse pe vremea comunismului, de aici şi răspunsurile de acest gen, însă dacă extindem termenul de "coadă" şi de "înauntru", la "viaţa" şi la "esenţa fiinţei umane" vă veţi da seama de semnificaţia răspunsului.
Şi o bibliografie selectivă pentru această temă: http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/un-eseu-despre-fericire-pentru-un-raft-cu-cele-mai-fericite-sfaturi/
THINK BIG!
Spor la analizat!
Prin postarea de faţă, pe care tot la această categorie o încadrez, voi vorbi despre FERICIRE. Şi am să pornesc în demersul meu de la citatul care guvernează acest blog: "Nu tot ceea ce poate fi măsurat contează, şi nu tot ceea ce contează poate fi măsurat." - Albert Einstein
Cred că în această zicere se concentrează esenţa fericirii.
Pentru mine fericirea reprezintă echilibrul. Asemenea unui acrobat aflat la mare înălţime pe o sârmă, pentru care echilibrul este totul pentru a-i reuşi repezentaţia, la fel şi fericirea este totul pentru un spectacol reuşit reprezentat de viaţa în sine.
Îmi pun o întrebare: Oare ne naştem fericiţi? Ţipătul pe care orice om nou, viu, îl scoate odată ce ia contact cu lumea noastră ne poate face să credem că nu, nu ne naştem fericiţi, ci dimpotrivă, chinuiţi, trişti şi neajutoraţi. Nici imaginea apariţiei pe această lume nu e una care să ajute la definirea conceptului de fericire.
Şi totuşi, cred că ne naştem fericiţi şi naştem fericire şi în cei care ne-au aşteptat pe această lume. Sentimentul pe care o mamă îl simte când îşi primeşte la piept copilul, imediat după ce acesta s-a născut, reprezintă, cred, imaginea fericirii în stare pură. În sine omul este născut pentru a da naştere: la idei, la acţiuni, dar mai presus de orice, la alţi oameni (şi aici nu mă refer numai la actul concepţiei omului ca fiinţă). Aici se găseşte echilibrul suprem. Fericirea în stare pură.
Ne naştem fericiţi pentru că răspândim fericirea de la primul nostru ţipăt. Ne naştem fericiţi pentru că simţim mirosul dulce transpirat al mamei. Ne naştem fericiţi pentru că fiecare celulă din corpul nostru e desăvârşită.
Şi atunci, dacă ne naştem fericiţi, ce ne opreşte să nu rămânem aşa până în momentul în care încetăm să mai fim, ca persoană?
Răspunsurile sunt variate, şi se pot citi în fiecare rid care brăzdează faţa, fiecare păr alb pentru care îţi chinui somnul, fiecare frunte încruntată pe care o vezi pe stradă. "Nu am bani!", "Nu am destul timp!", "Nu am prieteni!", Nu am recunoaştere!"... Nu am...nu am ...nu am... acestea sunt răspunsuri pe care le primeşti când întrebi pe cineva de ce nu este fericit. Însă fericirea nu se conjugă folosind verbul "a avea" ci mai degrabă folosind verbul "a simţi". Cu alte cuvinte, "nu tot ceea ce contează poate fi măsurat" ...în bani, în timp, în prieteni, în recunoaştere, etc.
Maslow a vorbit la un moment dat despre o piramidă, cea a nevoilor. Plasează la bază nevoile primare şi la vârf nevoia de auto-realizare. Oare de la ce nivel în sus te simţi cu adevărat fericit? La ce nivel îţi găseşti echilibrul? Poate ar trebui să se realizeze şi o piramidă a fericirii, dacă putem vorbi de aşa ceva.
Atâta timp cât fericirea este un element atât de subiectiv, las răspunsul la ultimele două întrebări ca şi temă de gândire. Până la urmă, în materie de fericire, fiecare om e filosof .
Şi poate cei mai mari filosofi sunt copiii. "Experimentul Zaica" a scos la lumină o serie de răspunsuri ale copiilor la nişte întrebări foarte interesante. Una dintre ele suna astfel: Ce este bucuria? Un copil de 7 ani a dat următorul răspuns: "Bucurie e cand un om sade la coada si ii spune un om ca nu e nimic si el vede ca este ceva inauntru". Întrebările au fost puse pe vremea comunismului, de aici şi răspunsurile de acest gen, însă dacă extindem termenul de "coadă" şi de "înauntru", la "viaţa" şi la "esenţa fiinţei umane" vă veţi da seama de semnificaţia răspunsului.
Şi o bibliografie selectivă pentru această temă: http://curteaveche.wordpress.com/2010/04/27/un-eseu-despre-fericire-pentru-un-raft-cu-cele-mai-fericite-sfaturi/
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 29 aprilie 2010
Lucruri simple - timpul şi stresul
În societatea noastră care suferă de sindromul ADHD, timpul şi-a găsit un nou prieten de joacă (cu nervii şi cu sănătatea), şi anume stresul.
Am parcticipat cu ceva timp în urmă, când încă nu ne deranjase depresia economică, la un training denumit sugestiv Managementul timpului şi stresului. Nu Managementul timpului şi Managementul stresului, ci ale ambelor în aceeaşi sintagmă, gen promoţie 2 în 1. Şi din păcate nu e departe de adevăr această alăturare.
Până nu demult cât vorbeam de stres referirile erau legate de sănătate, de bani, de copii, de cenzură, de libertate. Astăzi când vorbim de stres şi când întrebi pe cineva de ce e stresat, invariabil cel mai des răspuns primit este: "Nu am destul timp să îmi rezolv tot ce am de rezolvat" sau "De-ar avea ziua vreo 28 de ore din care 24 de zi şi 4 de noapte".
De fapt de unde această obsesie a lipsei de timp. În primul rând totul se reduce la priorităţi. Pe parcursul unei zile o persoană implicată în activităţi productive, mai ales o persoană care îşi foloseşte materia cenuşie pentru a aduce un plus de valoare, se confruntă cu foarte multe situaţii pe care trebuie să le rezolve. Ceea ce diferenţiază aceste situaţii între ele este importanţa fiecăreia pentru ceea ce face persoana respectivă la locul de muncă (lucrul acesta este valabil şi în timpul liber dacă vrei întradevăr să te bucuri de el şi să te simţi relaxat după o perioadă de pauză).
Aşadar, dacă vrei ca la sfârşitul unei zile să dormi liniştit şi nu la gândul că pentru a doua zi ai de terminat urgent ceva, acordă grade de importanţă activităţilor tale din ziua respectivă, după care proritizează. Şi după ce ai prioritizat:
De aceea este foarte imporant pentru respectul de sine să îţi acorzi un răgaz zilnic pentru a mai limita din amploarea senzaţiilor tari şi nocive pe care ţi le induce o astfel de stare. Şi cea mai eficientă metodă este să "chiuleşti cu simţ de răspundere." Starea de bine dată de ieşirea la un suc cu nişte amici în toiul zilei de muncă, când peste tot în jurul tău miroase a creier ars, este o stare de nepreţuit. Important e ca acest lucru să fie făcut cu măsură, pe parcursul unei luni.
Şi mai sunt şi alte metode de a te deconecta din priza zilnică, metode care, pentru creier şi pentru inimă, reprezintă adevărate licori magice. Încercaţi măcar odată când vă aflaţi într-o astfel de stare. Condiţia este ca să vă dedicaţi mintea întrutotul ieşirii şi să lăsaţi cauzele stării de stres în birou.
Acestea fiind spuse, THINK BIG! şi o porţie de râs (face bine la stima de sine):
Spor la analizat!
Am parcticipat cu ceva timp în urmă, când încă nu ne deranjase depresia economică, la un training denumit sugestiv Managementul timpului şi stresului. Nu Managementul timpului şi Managementul stresului, ci ale ambelor în aceeaşi sintagmă, gen promoţie 2 în 1. Şi din păcate nu e departe de adevăr această alăturare.
Până nu demult cât vorbeam de stres referirile erau legate de sănătate, de bani, de copii, de cenzură, de libertate. Astăzi când vorbim de stres şi când întrebi pe cineva de ce e stresat, invariabil cel mai des răspuns primit este: "Nu am destul timp să îmi rezolv tot ce am de rezolvat" sau "De-ar avea ziua vreo 28 de ore din care 24 de zi şi 4 de noapte".
De fapt de unde această obsesie a lipsei de timp. În primul rând totul se reduce la priorităţi. Pe parcursul unei zile o persoană implicată în activităţi productive, mai ales o persoană care îşi foloseşte materia cenuşie pentru a aduce un plus de valoare, se confruntă cu foarte multe situaţii pe care trebuie să le rezolve. Ceea ce diferenţiază aceste situaţii între ele este importanţa fiecăreia pentru ceea ce face persoana respectivă la locul de muncă (lucrul acesta este valabil şi în timpul liber dacă vrei întradevăr să te bucuri de el şi să te simţi relaxat după o perioadă de pauză).
Aşadar, dacă vrei ca la sfârşitul unei zile să dormi liniştit şi nu la gândul că pentru a doua zi ai de terminat urgent ceva, acordă grade de importanţă activităţilor tale din ziua respectivă, după care proritizează. Şi după ce ai prioritizat:
- dacă eşti manager deleagă
- dacă eşti executant fii eficace
- dacă eşti în concediu, relaxare plăcută.
De aceea este foarte imporant pentru respectul de sine să îţi acorzi un răgaz zilnic pentru a mai limita din amploarea senzaţiilor tari şi nocive pe care ţi le induce o astfel de stare. Şi cea mai eficientă metodă este să "chiuleşti cu simţ de răspundere." Starea de bine dată de ieşirea la un suc cu nişte amici în toiul zilei de muncă, când peste tot în jurul tău miroase a creier ars, este o stare de nepreţuit. Important e ca acest lucru să fie făcut cu măsură, pe parcursul unei luni.
Şi mai sunt şi alte metode de a te deconecta din priza zilnică, metode care, pentru creier şi pentru inimă, reprezintă adevărate licori magice. Încercaţi măcar odată când vă aflaţi într-o astfel de stare. Condiţia este ca să vă dedicaţi mintea întrutotul ieşirii şi să lăsaţi cauzele stării de stres în birou.
Acestea fiind spuse, THINK BIG! şi o porţie de râs (face bine la stima de sine):
Spor la analizat!
miercuri, 28 aprilie 2010
Dezvoltare sustenabilă...mic tratat de supravieţuire a speciei
Domeniul în care lucrez are legătură şi analizează procesul de dezvoltare sustenabilă. De fapt ce înţeleg eu prin acest proces? Dezoltarea sustenabilă leagă generaţiile actuale de generaţiile viitoare prin prisma mediului înconjurător în care ne ducem vieţile. Cu alte cuvinte reprezintă un "efect al fluturelui" raportat nu la spaţiu ci la timp.
Mediul care ne înconjoară, la scară temporală, este reprezentat de întreaga planetă. Din acest punct de vedere noi nu suntem decât o specie într-un ocean de milioane de alte specii care o populează. Raportat tot la scara timpului, planeta are aproximativ 4,6 miliarde de ani, pe când omul, ca specie, a atins venerabila vârstă de 200.000 de ani.
Se spune că odată cu vârsta vine şi înţelepciunea. Şi când vorbesc de înţelepciune mă refer în primul rând la înţelepciunea instinctului de supravieţuire. De la apariţia lui, omul, ca şi celelalte specii, a fost înzestrat cu acest instinct, el fiind principalul factor pentru care noi încă ne mai aflăm aici (pe lângă condiţiile prielnice asigurate de mediu).Tot instinctul de supavieţuire a contribuit şi la multiplicarea explozivă a numărului de indivizi şi pe cât de ciudat sună, tot insinctul de supravieţuire e foarte posibil să ne scoată ca şi specie din istoria planetei, într-un timp destul de scurt, raportat la cei 4,6 miliarde de ani cât are planeta.
Chiar dacă sună ciudat ultima afirmaţie, când spun acest lucru mă raportez la acţiunile pe care le întreprindem în prezent sub imboldul dat de instinctul de supravieţuire, acţiuni care se vor răsfrânge negativ asupra generaţiilor care vor urma. Nu spun că tot ceea ce facem acum reprezintă premisele unui dezastru viitor al speciei, insă se întâmplă anumite lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri. Anumite lucruri care se petrec fac ca indivizi ai speciei noastre să dispară chiar în momentul în care citiţi aceste rânduri.
Mişcarea ecologistă este în vogă în timpurile pe care le trăim, insă eu unul cred că şi-au greşit sloganul şi nici măcar denumirea de "ecologistă" nu o văd propice. Ei acţionează tot din instinct de supravieţuire. Pe de o parte a supravieţuirii mişcării în sine (lucru din pricina căruia este blamată), dar şi a supravieţuirii speciei (şi pentru acest lucru ar trebui denumită "mişcare umanitară"). Planeta ca astru va exita mult timp după ce noi nu vom mai fi, insă planeta ca mediu propice vieţii umane stă sub imperiul unui timp limitat. Şi aici ar trebui să intervină înţelepciunea instinctului de supravieţuire. Pentru a ne prelungi cu măcar o zi timpul pe care specia umană îl va petrece pe această planetă.
De fapt asta e în sine esenţa dezvoltării sustenabile.
Şi în final două clipuri de pus pe gânduri:
Primul:
Şi celălălat aici: (eu spun că merită rupte 100 de minute din rutina zilnică pentru a viziona acest film)
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
THINK BIG!
Spor la analizat!
Mediul care ne înconjoară, la scară temporală, este reprezentat de întreaga planetă. Din acest punct de vedere noi nu suntem decât o specie într-un ocean de milioane de alte specii care o populează. Raportat tot la scara timpului, planeta are aproximativ 4,6 miliarde de ani, pe când omul, ca specie, a atins venerabila vârstă de 200.000 de ani.
Se spune că odată cu vârsta vine şi înţelepciunea. Şi când vorbesc de înţelepciune mă refer în primul rând la înţelepciunea instinctului de supravieţuire. De la apariţia lui, omul, ca şi celelalte specii, a fost înzestrat cu acest instinct, el fiind principalul factor pentru care noi încă ne mai aflăm aici (pe lângă condiţiile prielnice asigurate de mediu).Tot instinctul de supavieţuire a contribuit şi la multiplicarea explozivă a numărului de indivizi şi pe cât de ciudat sună, tot insinctul de supravieţuire e foarte posibil să ne scoată ca şi specie din istoria planetei, într-un timp destul de scurt, raportat la cei 4,6 miliarde de ani cât are planeta.
Chiar dacă sună ciudat ultima afirmaţie, când spun acest lucru mă raportez la acţiunile pe care le întreprindem în prezent sub imboldul dat de instinctul de supravieţuire, acţiuni care se vor răsfrânge negativ asupra generaţiilor care vor urma. Nu spun că tot ceea ce facem acum reprezintă premisele unui dezastru viitor al speciei, insă se întâmplă anumite lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri. Anumite lucruri care se petrec fac ca indivizi ai speciei noastre să dispară chiar în momentul în care citiţi aceste rânduri.
Mişcarea ecologistă este în vogă în timpurile pe care le trăim, insă eu unul cred că şi-au greşit sloganul şi nici măcar denumirea de "ecologistă" nu o văd propice. Ei acţionează tot din instinct de supravieţuire. Pe de o parte a supravieţuirii mişcării în sine (lucru din pricina căruia este blamată), dar şi a supravieţuirii speciei (şi pentru acest lucru ar trebui denumită "mişcare umanitară"). Planeta ca astru va exita mult timp după ce noi nu vom mai fi, insă planeta ca mediu propice vieţii umane stă sub imperiul unui timp limitat. Şi aici ar trebui să intervină înţelepciunea instinctului de supravieţuire. Pentru a ne prelungi cu măcar o zi timpul pe care specia umană îl va petrece pe această planetă.
De fapt asta e în sine esenţa dezvoltării sustenabile.
Şi în final două clipuri de pus pe gânduri:
Primul:
Şi celălălat aici: (eu spun că merită rupte 100 de minute din rutina zilnică pentru a viziona acest film)
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 27 aprilie 2010
Manifest pentru un neuron mai curat ... partea a doua
Calculator, computer, desktop, laptop, notebook. Acestea sunt denumirile prin care este recunoscut astăzi, de la copilul de grădiniţă, până la specialiştii IT.
După "motorul cu aburi" este considerat următoarea invenţie care a stat la baza unei revoluţii tehnologice moderne. Revoluţia tehnologiei informaţiei.
Istoria lui modernă, ca şi bun de consum colectiv începe de aici.. În prezent arată aşa, iar în viitor e foarte probabil să arate astfel.
După cum se prezintă lucrurile în prezent, această cutie mai mult sau mai puţin sofisticată, va deveni indispensabilă vieţii (şi la propriu şi la figurat). O fi bine...n-o fi bine?
Păi să vedem.
Nu poate fi contestat faptul că medicina, ştiinţa, literatura şi alte domenii beneficiază din plin de automatizarea adusă de revoluţia IT. Chiar şi această postare nu ar fi ajuns la voi atât de repede, sau nu ar fi ajuns deloc, dacă nu m-aş fi folosit de calculator. Timpul curge astăzi altfel din pricina acestei "cutii".
Preţul pe care îl plătim pentru această "binefacere" nu este însă unul de neglijat, măsurându-se din punctul de vedere al externalităţilor negative, prin:
După "motorul cu aburi" este considerat următoarea invenţie care a stat la baza unei revoluţii tehnologice moderne. Revoluţia tehnologiei informaţiei.
Istoria lui modernă, ca şi bun de consum colectiv începe de aici.. În prezent arată aşa, iar în viitor e foarte probabil să arate astfel.
După cum se prezintă lucrurile în prezent, această cutie mai mult sau mai puţin sofisticată, va deveni indispensabilă vieţii (şi la propriu şi la figurat). O fi bine...n-o fi bine?
Păi să vedem.
Nu poate fi contestat faptul că medicina, ştiinţa, literatura şi alte domenii beneficiază din plin de automatizarea adusă de revoluţia IT. Chiar şi această postare nu ar fi ajuns la voi atât de repede, sau nu ar fi ajuns deloc, dacă nu m-aş fi folosit de calculator. Timpul curge astăzi altfel din pricina acestei "cutii".
Preţul pe care îl plătim pentru această "binefacere" nu este însă unul de neglijat, măsurându-se din punctul de vedere al externalităţilor negative, prin:
- reducerea capacităţii vizuale ca urmare a unei utilizări intense
- reducerea timpului petrecut cu cei dragi ca urmare a dependenţelor căpătate pentru anumite minuni (jocuri, reţele de socializare, etc.) apărute odată cu această "cutie"
- reducerea bugetului personal sau al familiei ca urmare a aşa numitei "fashion technology", adică să deţii ultimele apariţii în materie de tehnologie de calcul
- boli fizice apărute ca urmare a statului pe scaun timp îndelungat în faţa ecranului (probleme de coloană, probleme la încheieturi şi altele asemenea)
- insomnii ,care produc afecţiuni creierului
- şi lista e deschisă şi las la latitudinea voastră să o completaţi.
Aşa numita lege a lui Moore care zice că "numărul de circuite integrate se va dubla în fiecare an, proces ce va fi insotit de o reducere pe masura a preturilor", lege apărută în anul 1965 şi care şi în prezent mai este valabilă, prezintă o tendinţa din lumea calculatoarelor. Şi nu ştiu dacă poate fi enunţată tot ca o lege, însă cred că pe măsură ce numărul acestor tranzistori de dublează, cufundarea societăţii omeneşti într-o eră a dependeţelor de calculator, din toate punctele de vedere, este din ce în ce mai mare.
La urma urmei sunt întregi industrii şi domenii care se bazează pe această "cutie" şi orice act de renunţare la ea ar consta pentru respectivele domenii, aparent, într-un act de sinucidere. Eu unul sper să nu se ajungă la acest nivel în toate domeniile care ne guvernează viaţa. Nivelul de frustare pentru fiinţa umană ar fi maxim.
Nu are sens să prezint cum ar arăta o zi fără calculator, pentru mulţi fiind de fapt o zi de concediu, însă beneficiile limitării timpului petrecut în faţa acestei cutii sunt evidente.
THINK BIG!
Spor la analizat!
La urma urmei sunt întregi industrii şi domenii care se bazează pe această "cutie" şi orice act de renunţare la ea ar consta pentru respectivele domenii, aparent, într-un act de sinucidere. Eu unul sper să nu se ajungă la acest nivel în toate domeniile care ne guvernează viaţa. Nivelul de frustare pentru fiinţa umană ar fi maxim.
Nu are sens să prezint cum ar arăta o zi fără calculator, pentru mulţi fiind de fapt o zi de concediu, însă beneficiile limitării timpului petrecut în faţa acestei cutii sunt evidente.
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 23 aprilie 2010
Ei au gândit în afara cutiei ...
Fără prea multe cuvinte. Imaginile sunt de ajuns:
THINK BIG!
Spor la analizat!
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 20 aprilie 2010
Strict profesional - despre erori în ACB
Căutând informaţii despre analiza cost beneficiu am dat peste două articole care mi se par destul de interesante, referitoare la o parte din erorile care pot apărea în demersul de realizare a analizei cost beneficiu. Nu vreau să vorbesc prea mult despre acest subiect, ci doar să vi le pun la dispoziţie. Singurul inconvenient e că sunt în engleză.
Aşadar:
Despre subestimarea costurilor: http://flyvbjerg.plan.aau.dk/JAPAASPUBLISHED.pdf
Despre supraevaluarea beneficiilor:
http://flyvbjerg.plan.aau.dk/Traffic91PRINTJAPA.pdf
Sursa completă, unde am găsit aceste materiale este aceasta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Cost-benefit_analysis
THINK BIG!
Spor la analizat!
Aşadar:
Despre subestimarea costurilor: http://flyvbjerg.plan.aau.dk/JAPAASPUBLISHED.pdf
Despre supraevaluarea beneficiilor:
http://flyvbjerg.plan.aau.dk/Traffic91PRINTJAPA.pdf
Sursa completă, unde am găsit aceste materiale este aceasta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Cost-benefit_analysis
THINK BIG!
Spor la analizat!
Manifest pentru un neuron mai curat ... prima parte.
V-am promis o continuare a postării "Dintre sute de cutii ..." prin care să vă prezint în primul rând beneficiile aduse de limitarea, dacă nu chiar renunţarea la anumite obiceiuri care s-au dezvoltat de-a lungul timpului în relaţia dintre noi şi "cutiile" din viaţa noastră.
Şi prima "cutie", poate cea mai infiltrată în obiceiurile noastre este televizorul. Televiziunea are o istorie de 110 ani (Cuvîntul "televiziune" a fost inventat de inginerul rus Konstantin Perski. Termenul a fost folosit pentru prima data pe 18 august 1900, în cadrul discursului susţinut de specialistul rus la Congresul Internaţional de Electronică de la Paris.), trecând mai bine de 60 de ani de când pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Istoria televiziunii o puteţi vizualiza aici.
Rolul primar al acestui mediu de comunicare este cel de transmitere de informaţii. Însă de la o vreme, dacă nu cumva chiar de la apariţia ei, televiziunea se dovedeşte a fi un veritabil joc de ping pong în care mingile sunt neuronii noştri. Şi jocul de ping pong se datorează în principal modului în care sunt prelucrate şi prezentate informaţiile prin intermediul acestui mediu.
Nu ştiu de câte ori aţi avut senzaţia că un anume fenomen sau anumite acţiuni sunt prezentate ca şi cum mai rău de atât nu se putea întâmpla, sau de câte ori emisiunile realizate şi transmise prin bombardarea cu electroni, nu vă bombardează la rândul lor sinapsele cu ceea ce generic se intitulează divertisment?
Toată această industrie este gândită din punctul meu de vedere pentru a îngheţa imaginaţia şi pentru a plasa fiinţa umană într-o amorţeală atât fizică cât mai ales psihică. Generaţiile care au trăit sub comunism nu realizează că lipsa sau limitarea acestui mediu de comunicare, dar şi a altora, le-a dat şansa să facă lucuri cu adevărat uimitoare... să petreacă timp cu familia, să facă haz de necaz, să se plimbe, să meargă la teatru, să viziteze muzee, să participe la concerte, să citească, să îşi aloce timp sieşi, să fie indirect ecologişti.
Şi apropo de o zi fără această cutie, o zi de weekend când tentaţiile sunt mai mari şi telecomanda e pentru unii o prelungire a mâinii:
Ora 8:00, 9:00, 10:00 - trezirea, fiecare după ritmul propriu. Pregătirea micului dejun în casă şi înfruptarea din bunătăţile pregătite împreună cu familia sau cu partenerul sau singur.
Ora 11:00 - plimbarea de dimineaţă spre prânz sau în cazul în care vremea nu permite culturalizare prin citirea unei cărţi.
Ora 14:00 - prânzul şi somnul de frumuseţe.
Ora 16:00 - plimbarea de după amiază, petrecerea timpului în familie, vizitarea unor vechi prieteni, vizitarea unui muzeu, cultivarea unui hobby de care nu aţi mai avut timp de mult.
Ora 19:00 - piesă de teatru, la teatru, ieşirea în oraş cu prietenii, vizionarea unui film la cinema, luarea cinei în familie sau la un restaurant cu partenerul, altele asemenea.
Ora 22:00 - retragerea pentru somn, petrecerea timpului cu partenerul, citirea unei poveşti copilului şi altele potrivite pentru ora cu pricina.
Eu zic că e bine de încercat un astfel de program. Cu siguranţă nu face rău organismului!
Şi ca încheiere, O zi perfectă:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Şi prima "cutie", poate cea mai infiltrată în obiceiurile noastre este televizorul. Televiziunea are o istorie de 110 ani (Cuvîntul "televiziune" a fost inventat de inginerul rus Konstantin Perski. Termenul a fost folosit pentru prima data pe 18 august 1900, în cadrul discursului susţinut de specialistul rus la Congresul Internaţional de Electronică de la Paris.), trecând mai bine de 60 de ani de când pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Istoria televiziunii o puteţi vizualiza aici.
Rolul primar al acestui mediu de comunicare este cel de transmitere de informaţii. Însă de la o vreme, dacă nu cumva chiar de la apariţia ei, televiziunea se dovedeşte a fi un veritabil joc de ping pong în care mingile sunt neuronii noştri. Şi jocul de ping pong se datorează în principal modului în care sunt prelucrate şi prezentate informaţiile prin intermediul acestui mediu.
Nu ştiu de câte ori aţi avut senzaţia că un anume fenomen sau anumite acţiuni sunt prezentate ca şi cum mai rău de atât nu se putea întâmpla, sau de câte ori emisiunile realizate şi transmise prin bombardarea cu electroni, nu vă bombardează la rândul lor sinapsele cu ceea ce generic se intitulează divertisment?
Toată această industrie este gândită din punctul meu de vedere pentru a îngheţa imaginaţia şi pentru a plasa fiinţa umană într-o amorţeală atât fizică cât mai ales psihică. Generaţiile care au trăit sub comunism nu realizează că lipsa sau limitarea acestui mediu de comunicare, dar şi a altora, le-a dat şansa să facă lucuri cu adevărat uimitoare... să petreacă timp cu familia, să facă haz de necaz, să se plimbe, să meargă la teatru, să viziteze muzee, să participe la concerte, să citească, să îşi aloce timp sieşi, să fie indirect ecologişti.
Şi apropo de o zi fără această cutie, o zi de weekend când tentaţiile sunt mai mari şi telecomanda e pentru unii o prelungire a mâinii:
Ora 8:00, 9:00, 10:00 - trezirea, fiecare după ritmul propriu. Pregătirea micului dejun în casă şi înfruptarea din bunătăţile pregătite împreună cu familia sau cu partenerul sau singur.
Ora 11:00 - plimbarea de dimineaţă spre prânz sau în cazul în care vremea nu permite culturalizare prin citirea unei cărţi.
Ora 14:00 - prânzul şi somnul de frumuseţe.
Ora 16:00 - plimbarea de după amiază, petrecerea timpului în familie, vizitarea unor vechi prieteni, vizitarea unui muzeu, cultivarea unui hobby de care nu aţi mai avut timp de mult.
Ora 19:00 - piesă de teatru, la teatru, ieşirea în oraş cu prietenii, vizionarea unui film la cinema, luarea cinei în familie sau la un restaurant cu partenerul, altele asemenea.
Ora 22:00 - retragerea pentru somn, petrecerea timpului cu partenerul, citirea unei poveşti copilului şi altele potrivite pentru ora cu pricina.
Eu zic că e bine de încercat un astfel de program. Cu siguranţă nu face rău organismului!
Şi ca încheiere, O zi perfectă:
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 15 aprilie 2010
Dintre sute de cutii ....
.... care muşcă neuronii... Câte oare vor pieri, rămânând simple istorii?
Parafrazându-l pe Eminescu, marchez alăturarea acestui blog unei iniţiative despre care povesteam la un moment dat în postarea Copiii noştri ne vor acuza .
De fapt, în sine, tot ceea ce am postat, postez şi voi posta aici se vrea a fi un demers "Gândeşte în afara cutiei" (orice fel de cutie mai puţin cutia craniană), sloganul "Crede şi nu cerceta" fiind pentru mine pur şi simplu un element de propagandă şi manipulare. Pentru a evolua, tu ca individ şi prin tine şi ceilalţi, trebuie să îţi pui "mintea la contribuţie" (înţelepciunea colectivă dă naştere la expresii înţelepte).
Şi cum orice drum începe cu un prim pas, primul pas al meu pe acest drum îl reprezintă "cutia" în sine. Şi vreau să vă pun o întrebare. De care "cutie" nu vă vedeţi rupt în nici una din zilele vieţii voastre? Şi ca să mă fac mai bine înţeles am să dau definiţia cutii la care mă refer în întrebare: Cutie = televizor, calculator, telefon mobil, agendă electronică.
Am să revin cu postări despre cum ar arăta, în viziunea mea o zi fără fiecare din cele 5 cutii enumerate anterior.
Şi cum nu am mai pus de mult coloană sonoră pe site, în ton cu postarea de faţă, vă propun spre audiţie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Parafrazându-l pe Eminescu, marchez alăturarea acestui blog unei iniţiative despre care povesteam la un moment dat în postarea Copiii noştri ne vor acuza .
De fapt, în sine, tot ceea ce am postat, postez şi voi posta aici se vrea a fi un demers "Gândeşte în afara cutiei" (orice fel de cutie mai puţin cutia craniană), sloganul "Crede şi nu cerceta" fiind pentru mine pur şi simplu un element de propagandă şi manipulare. Pentru a evolua, tu ca individ şi prin tine şi ceilalţi, trebuie să îţi pui "mintea la contribuţie" (înţelepciunea colectivă dă naştere la expresii înţelepte).
Şi cum orice drum începe cu un prim pas, primul pas al meu pe acest drum îl reprezintă "cutia" în sine. Şi vreau să vă pun o întrebare. De care "cutie" nu vă vedeţi rupt în nici una din zilele vieţii voastre? Şi ca să mă fac mai bine înţeles am să dau definiţia cutii la care mă refer în întrebare: Cutie = televizor, calculator, telefon mobil, agendă electronică.
Am să revin cu postări despre cum ar arăta, în viziunea mea o zi fără fiecare din cele 5 cutii enumerate anterior.
Şi cum nu am mai pus de mult coloană sonoră pe site, în ton cu postarea de faţă, vă propun spre audiţie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 13 aprilie 2010
Lucruri simple - managementul schimbării
De la schimbatul de scutece până la schimbări de anvergură din cadrul unei companii, totul implică acţiuni de coordonare, comunicare şi implementare mai mult sau mai puţin complexe. Mai simplu, implică acţiuni specifice managementului. Am exagerat puţin cu marginea de jos a intervalului, însă cei care sunt părinţi mă vor înţelege :).
Al doilea articol din seria "lucruri simple" tratează din perspectivă personală subiectul managementului schimbării. Şi pentru a înţelege mai bine acest proces am să încep cu o definiţie a managementului, după buchia cărţii. Aşadar: "Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea muşchilor şi a forţei cu puterea gândului, a obiceiurilor şi superstiţiilor cu cunoştinţele şi a agresivităţii cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuieşte obedienţa faţă de ranguri şi că autoritatea performanţei ia locul autorităţii funcţiei", după Peter F. Drucker.
O definiţie foarte amplă care scoate în evidenţă o serie de termeni cheie. "puterea gândului", "cunoştinţe", "cooperare", "răspundere", "performanţă".
În ceea ce priveşte termenul de schimbare, la nivel de companie, lucrurile sunt destul de complexe. Schimbare poate însemna şi introducerea unui soft performant de gestiune a documentelor, la fel cum poate însemna şi schimbarea acţionariatului şi odată cu aceasta a raporturilor de putere în luarea deciziilor. Legat de postarea anterioră, schimbare înseamnă şi angajarea unei persoane.
În toate situaţiile în care se discută de schimbare la nivel de companie, toate cuvintele cheie subliniate anterior joacă un rol foarte important în asigurarea succesului implementării schimbării. Pentru mine, din toate cuvintele enumerate, unul cântăreşte cu câteva grame mai mult, respectiv termenul "cooperare".
Acest termen se traduce în primul rând prin "comunicare" şi când vorbesc de comunicare nu mă refer numai la propoziţii şi fraze rostite sau scrise în nişte manuale de utilizare, ci mai ales la elementele subtile legate de comunicare care sunt atent studiate prin aşa numita Programare Neuro Lingvistică (PNL - adică o chestie foarte liberală în abordare :)).
Specialiştii în domeniul comunicării spun că doar 10% din ce comunicăm reprezintă cuvintele rostite, 90% fiind mesaje non verbale, date de postura corpului, mişcările membrelor, expresia feţei, distanţa faţă de interlocutor, locul unde alegi să îţi exprimi ideile. Folosind o altă exprimare printr-o citare aproximativă "oamenii folosesc cuvintele pentru a ascunde ce vor să spună de fapt".
Câţi dintre voi nu aţi simţit un disconfort când, la o intâlnire, de orice fel, aţi fost aşezat cu spatele spre o uşă sau un spaţiu deschis? Câţi dintre voi, vă simţiţi stânjeniţi, când o persoană străină se apropie prea mult de voi atunci când dialogaţi? V-aţi gândit că în timpul conversaţiei o simplă atingere a nasului sau o încrucişare a mâinilor poate însemna mai mult decât o simplă atingere a nasului sau o încrucişare a mâinilor? Oare de ce când dialogaţi cu cineva vă simţiţi atent privit în ochi?
Acum să revenim la subiectul managementului schimbării, cu toate că nu l-am părăsit prin discuţia despre comunicare. Oricât de specialişti ar fi cei care implementează un sistem informatic, oricât de pricepuţi în ale achiziţiilor şi fuziunilor sunt managerii, oricât de buni cititori de oameni sunt specialiştii pe resurse umane sau oricât de expert financiar e şeful contabil, când e vorba de schimbare la nivel de infrastructură IT, la nivel de acţionariat, la nivel de structură a echipei sau la nivel de sistem informaţional, comunicarea este primordială.
Dacă ştii să comunici (nu să manipulezi) eficient găseşti cooperare din partea tuturor factorilor implicaţi şi afectaţi de schimbare şi cu siguranţă succesul procesului de management al schimbării, oricare ar fi ea, va fi asigurat.
Şi ca fapt divers, revenind la domeniul IT, în 90% din cazurile în care nu funcţionează un sistem informatic nou implementat, cauza e factorul uman. Fie că se simte ameninţat, fie că e prea comod, fie că nu ştie.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Al doilea articol din seria "lucruri simple" tratează din perspectivă personală subiectul managementului schimbării. Şi pentru a înţelege mai bine acest proces am să încep cu o definiţie a managementului, după buchia cărţii. Aşadar: "Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea muşchilor şi a forţei cu puterea gândului, a obiceiurilor şi superstiţiilor cu cunoştinţele şi a agresivităţii cu cooperarea. Înseamnă că răspunderea înlocuieşte obedienţa faţă de ranguri şi că autoritatea performanţei ia locul autorităţii funcţiei", după Peter F. Drucker.
O definiţie foarte amplă care scoate în evidenţă o serie de termeni cheie. "puterea gândului", "cunoştinţe", "cooperare", "răspundere", "performanţă".
În ceea ce priveşte termenul de schimbare, la nivel de companie, lucrurile sunt destul de complexe. Schimbare poate însemna şi introducerea unui soft performant de gestiune a documentelor, la fel cum poate însemna şi schimbarea acţionariatului şi odată cu aceasta a raporturilor de putere în luarea deciziilor. Legat de postarea anterioră, schimbare înseamnă şi angajarea unei persoane.
În toate situaţiile în care se discută de schimbare la nivel de companie, toate cuvintele cheie subliniate anterior joacă un rol foarte important în asigurarea succesului implementării schimbării. Pentru mine, din toate cuvintele enumerate, unul cântăreşte cu câteva grame mai mult, respectiv termenul "cooperare".
Acest termen se traduce în primul rând prin "comunicare" şi când vorbesc de comunicare nu mă refer numai la propoziţii şi fraze rostite sau scrise în nişte manuale de utilizare, ci mai ales la elementele subtile legate de comunicare care sunt atent studiate prin aşa numita Programare Neuro Lingvistică (PNL - adică o chestie foarte liberală în abordare :)).
Specialiştii în domeniul comunicării spun că doar 10% din ce comunicăm reprezintă cuvintele rostite, 90% fiind mesaje non verbale, date de postura corpului, mişcările membrelor, expresia feţei, distanţa faţă de interlocutor, locul unde alegi să îţi exprimi ideile. Folosind o altă exprimare printr-o citare aproximativă "oamenii folosesc cuvintele pentru a ascunde ce vor să spună de fapt".
Câţi dintre voi nu aţi simţit un disconfort când, la o intâlnire, de orice fel, aţi fost aşezat cu spatele spre o uşă sau un spaţiu deschis? Câţi dintre voi, vă simţiţi stânjeniţi, când o persoană străină se apropie prea mult de voi atunci când dialogaţi? V-aţi gândit că în timpul conversaţiei o simplă atingere a nasului sau o încrucişare a mâinilor poate însemna mai mult decât o simplă atingere a nasului sau o încrucişare a mâinilor? Oare de ce când dialogaţi cu cineva vă simţiţi atent privit în ochi?
Acum să revenim la subiectul managementului schimbării, cu toate că nu l-am părăsit prin discuţia despre comunicare. Oricât de specialişti ar fi cei care implementează un sistem informatic, oricât de pricepuţi în ale achiziţiilor şi fuziunilor sunt managerii, oricât de buni cititori de oameni sunt specialiştii pe resurse umane sau oricât de expert financiar e şeful contabil, când e vorba de schimbare la nivel de infrastructură IT, la nivel de acţionariat, la nivel de structură a echipei sau la nivel de sistem informaţional, comunicarea este primordială.
Dacă ştii să comunici (nu să manipulezi) eficient găseşti cooperare din partea tuturor factorilor implicaţi şi afectaţi de schimbare şi cu siguranţă succesul procesului de management al schimbării, oricare ar fi ea, va fi asigurat.
Şi ca fapt divers, revenind la domeniul IT, în 90% din cazurile în care nu funcţionează un sistem informatic nou implementat, cauza e factorul uman. Fie că se simte ameninţat, fie că e prea comod, fie că nu ştie.
THINK BIG!
Spor la analizat!
luni, 12 aprilie 2010
joi, 1 aprilie 2010
Lucruri simple - testul psihologic
Am să întrerup seria muzicală cu o postare care se pliază pe ceea ce propovăduieşte Benjamin Zender, vizavi de viziune şi de a vedea din start capătul unde vrei să ajungi, dând la o parte jaloanele. Aşa a pornit în mintea mea şi această postare. Ştiam despre ce vreau să scriu .... ştiam unde vreau să ajung. Cuvintele (jaloanele) au venit de la sine. Înainte de a trece la subiect subliniez că tot ceea ce urmează e o părere personală fără nici un fel de citate şi fără nici un fel de documentare din cărţile de specialitate. În două cuvinte: lucruri simple (la prima vedere).
În cazul în care se fac angajări, testul psihologic nu trebuie să fie numai un instrument prin care se constată că omul respectiv este sau nu labil psihic. Răspunsuri de genul: omul este bun de muncă, suportă efort şi stres, puneţi-l la treabă, date în urma unui astfel de test, denotă impostură în realizarea lui.
Ţinând cont de faptul că rigurozitatea unui astfel de test permite aflarea de informaţii mult mai intime legate de o persoană decât sexul pe care îl are, că are două mâini şi două picioare, ochi şi gură (lucruri foarte importante de deţinut pentru a fi apt de muncă – cu toate că unele pot lipsi şi tot apt de muncă te poţi numi), informaţiile pe care responsabilul de resurse umane şi implicit managerul general trebuie să le afle în urma unui astfel de test, sunt de genul:
Coroborate cu motivaţii de natură financiară (care au fost acceptate de persoană la momentul interviului şi negociate) soluţiile oferite de specialistul care aplică testele psihologice nu pot conduce decât la succesul recrutării.
În cazul unui eşec motivele sunt multiple, însă managerul ar trebui să reflecteze serios la cele ce ţin de el.
Pentru că sigur sunt.
Şi motivaţia principală pentru care ar trebui să mediteze este că echipa se compune din oameni, din individualităţi, iar acei oameni, după cum îi ai şi îi păstrezi, asigură succesul atât companiei cât şi ţie ca manager. Şi mai asigură un lucru ... liniştea ta sufletească, că nu eşti sabotat.
------
În cazul în care se fac angajări, testul psihologic nu trebuie să fie numai un instrument prin care se constată că omul respectiv este sau nu labil psihic. Răspunsuri de genul: omul este bun de muncă, suportă efort şi stres, puneţi-l la treabă, date în urma unui astfel de test, denotă impostură în realizarea lui.
Ţinând cont de faptul că rigurozitatea unui astfel de test permite aflarea de informaţii mult mai intime legate de o persoană decât sexul pe care îl are, că are două mâini şi două picioare, ochi şi gură (lucruri foarte importante de deţinut pentru a fi apt de muncă – cu toate că unele pot lipsi şi tot apt de muncă te poţi numi), informaţiile pe care responsabilul de resurse umane şi implicit managerul general trebuie să le afle în urma unui astfel de test, sunt de genul:
- persoana este foarte creativă şi are un atu prin a se face foarte bine înţeleasă în scris şi verbal.
- persoana are probleme de integrare în grup, iar modalităţile prin care această integrare se poate realiza uşor şi fără bătăi de cap sunt: ......
- persoana este colerică, flegmatică, sangvinică, melancolică, caracteristicile fiecărei tipologii fiind: .....
- persoana preferă să lucreze izolat, interacţionând greoi cu alte persoane. Pentru o colaborarea cât mai bună cu ea se impun următoarele acţiuni: .....
Mai sunt şi alte aspecte care pot fi menţionate în completarea listei de mai sus. Să nu se uite că acest test psihologic se aplică după ce în prealabil persoana a fost testată din punct de vedere al abilităţilor practice şi se constată că se pricepe la activităţile pentru care firma are nevoie de ea.
În aceste condiţii, în cazul în care, în urma testului psihologic nu se constată probleme psihice şi probleme de comportament (cu toate că aici e discutabil), testul psihologic nu trebuie să reprezinte un instrument eliminatoriu pentru angajare. El trebuie să ofere soluţii pentru a reuşi integrarea perosoanei care şi-a dovedit ablităţile practice, în echipa deja fomată în interiorul companiei.
Coroborate cu motivaţii de natură financiară (care au fost acceptate de persoană la momentul interviului şi negociate) soluţiile oferite de specialistul care aplică testele psihologice nu pot conduce decât la succesul recrutării.
În cazul unui eşec motivele sunt multiple, însă managerul ar trebui să reflecteze serios la cele ce ţin de el.
Pentru că sigur sunt.
Şi motivaţia principală pentru care ar trebui să mediteze este că echipa se compune din oameni, din individualităţi, iar acei oameni, după cum îi ai şi îi păstrezi, asigură succesul atât companiei cât şi ţie ca manager. Şi mai asigură un lucru ... liniştea ta sufletească, că nu eşti sabotat.
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 30 martie 2010
De la clasici auzire...
Suna altfel în sala de concert dar nici aşa nu sună rău ... Audiţie plăcută. Şi înainte de muzica în sine am să reiau o prelegere TED legată de muzica clasică:
Mozart
Bach
Beethoven
Ceaikovski
Enescu
Mozart
Bach
Beethoven
Ceaikovski
Enescu
sâmbătă, 27 martie 2010
Istoria secretă...
De curând am terminat cartea despre care vă spuneam la un moment dat "Istoria secretă a imperiului american", scrisă de John Perkins. Două lucruri am de spus despre această carte:
1. Nu este o carte care îngroaşă rândurile literaturii conspiraţioniste. Lucrurile prezentate în carte şi personajele sunt reale şi pe cât de reale sunt ele, pe atât de dureroase şi scandaloase sunt acţiunile unei lumi sălbatic de civilizate asupra unei alte lumi ignorate. Ambele îşi duc viaţa aici, pe pământ.
2. O listă. La atât se reduce mesajul cărţii. Din ea am să prezint doar o parte, lăsându-vă plăcerea cititului cărţii şi a descoperirii secretelor care sunt foarte bine păstrate şi întreţinute de confortul propriu.
Şi în final o melodie, ca să nu întrerup seria muzicală. Lectură plăcută!
THINK BIG!
Spor la analizat!
1. Nu este o carte care îngroaşă rândurile literaturii conspiraţioniste. Lucrurile prezentate în carte şi personajele sunt reale şi pe cât de reale sunt ele, pe atât de dureroase şi scandaloase sunt acţiunile unei lumi sălbatic de civilizate asupra unei alte lumi ignorate. Ambele îşi duc viaţa aici, pe pământ.
2. O listă. La atât se reduce mesajul cărţii. Din ea am să prezint doar o parte, lăsându-vă plăcerea cititului cărţii şi a descoperirii secretelor care sunt foarte bine păstrate şi întreţinute de confortul propriu.
- "Când te simţi tentat să te lansezi în "terapia cumpărăturilor", mai bine aleargă, meditează, citeşte sau găseşte orice altă soluţie.
- Fă-ţi cumpărăturile conştient, deci cumpără numai dacă ştii că ai nevoie de ceva.
- Fă ca tot ceea ce îţi aparţine să dureze cât mai mult cu putinţă.
- Redu consumul de petrol şi gaze.
- Redu dimensiunile maşinii, casei, garderobei tale, şi a tot ceea ce există în viaţa ta.
- Cumpără de la piaţă, unde-şi vând produsele fermierii locali.
- Bea apă de la robinet. Cere-i companiei furnizoare de apă să facă o treabă mai bună, dacă e nevoie, dar evită să cumperi apă îmbuteliată.
- Candidează pentru o funcţie.
- Ia cuvântul ori de câte ori se iveşte ocazia să participi la un forum.
- Încurajează aplicarea taxelor pe "externalităti". Preţuri mai mari la gaze, haine, electricitate, etc. - atâta timp cât diferenţele de cost servesc ca plată pentru îndreptarea greşelilor sociale şi ecologice".
Şi în final o melodie, ca să nu întrerup seria muzicală. Lectură plăcută!
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 26 martie 2010
Tată şi fiu...
O melodie foarte dragă mie...pe alocuri tristă...dar plină de substanţă şi mesaj. E prezentată în mai multe interpretări toate la fel de emotionante...
Cat Stevens
Yusuf Islam
Ronan Keating
THINK BIG!
Spor la analizat!
Cat Stevens
Yusuf Islam
Ronan Keating
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 25 martie 2010
miercuri, 24 martie 2010
Dincolo de cuvinte...
The Doors
Jimi Hendrix
Bob Dylan
Leonard Cohen
Steve Vai
THINK BIG!
Spor la analizat!
Jimi Hendrix
Bob Dylan
Leonard Cohen
Steve Vai
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 18 martie 2010
Mai pe româneşte...
Pheonix
Pasarea Colibri
Cristian Vasile
Iris
Holograf
THINK BIG!
Spor la analizat!
Pasarea Colibri
Cristian Vasile
Iris
Holograf
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 16 martie 2010
luni, 15 martie 2010
Let's rock some music
Kid Rock
Pink Floyd
The Rolling Stones
Nirvana
Limp Bizkit
Guns n Roses
THINK BIG!
Spor la analizat!
Pink Floyd
The Rolling Stones
Nirvana
Limp Bizkit
Guns n Roses
THINK BIG!
Spor la analizat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)