A început circul electoral. Pe toate site-urile apar feţe feţe, sondaje după sondaje, păreri după păreri, şi în general acelaşi disc pe care îl ascultăm de vreo 20 de ani încoace, din 4 în 4 ani.
Anul ăsta mi-a atras atenţia un cadidat, atât prin ţinută cât şi prin partidul de care este propus.
Numele lui este Remus Cernea, şi candidează la Preşedinţia României din partea partidului verzilor, adică cei cu ecologia.
Oare cum va fi dacă de anul ăsta îl vom avea ca preşedinte pe domnul Cernea, un domn care confirmă versurile "Nu contează cât de lung am părul...ci contează cât şi cum gândesc"?
Tot de pe site-ul lui de prezentare şi campanie am găsit un fimuleţ despre drepturile omului, foarte interesant, pe care îl voi posta aici spre documentare:
Deci, dacă nu ştiaţi, you have the right to ...:
Spor la analizat!
joi, 29 octombrie 2009
Informaţi-vă, informaţi-vă şi iar informaţi-vă
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când auzeam de câştigătorii premiului Nobel şi de locul unde predau aceştia ca profesori, sau îşi desfăşoară activitatea de cercetare, îmi puneam întrebarea: Oare ce mănâncă oamenii ăştia sau ce fel de aer respiră? Răspunsul la întrebări nu l-am aflat încă, însă am dat de un site foarte interesant unde sunt prezentate diverse cursuri care se predau la cele mai renumite Universităţi din lume, deocamdată fiind incluse numai Universităţi din America.
Dacă denumiri ca MIT sau Barkley vă spun ceva, vă recomand următorul link pentru a vedea cum se face şcoală şi pe la alţii, şi de ce nu, de a mai învăţa şi noi ceva:
http://www.academicearth.org/subjects/economics/
Link-ul duce la pagina despre cursurile în economie, dar puteţi naviga şi urmări şi cursuri în domeniul fizicii, politicii, etc.
Spor la analizat!
Dacă denumiri ca MIT sau Barkley vă spun ceva, vă recomand următorul link pentru a vedea cum se face şcoală şi pe la alţii, şi de ce nu, de a mai învăţa şi noi ceva:
http://www.academicearth.org/subjects/economics/
Link-ul duce la pagina despre cursurile în economie, dar puteţi naviga şi urmări şi cursuri în domeniul fizicii, politicii, etc.
Spor la analizat!
Munca în viitor
Am primit azi dimineata aceasta prezentare, pe care vreau să o împărtăşesc şi vouă.
Cam aşa va arăta munca în viitorul apropiat.
Spor la analizat!
Cam aşa va arăta munca în viitorul apropiat.
Spor la analizat!
The Future Of Work
View more documents from Jeff Brenman.
joi, 22 octombrie 2009
După (aproape) 20 de ani...
Motto-ul acestei postări: "E mai uşor să dărâmi, decât să construieşti (asta dacă legendarul Dorel e constructorul)".
În 1989 a fost dărâmat un regim, după mai bine de 50 de ani de "domnie"... pe hârtie şi în stradă. Pentru că urmaşii lui au rămas şi s-au instalat confortabil la conducere. Şi au rămas acolo până astăzi.
Din 1990 a început construcţia democraţiei în România. O democraţie care a trecut prin toate stadiile posibile până în ziua de astăzi, în afară de unul. A fost pe rând o democraţie a contrabandei, o democraţie a bişniţei, o democraţie a Caritasurilor, o democraţie de carton, o democraţie a privatizării şi o democraţie a certurilor politice.
După 20 de ani, numai de o democraţie funcţională nu avem parte.
A durat 5 zile pentru ca un regim să cadă şi aproape 20 de ani pentru a ne da seama că de fapt am câştigat iluzia libertăţii şi că democraţia funcţională pe care ne-o dorim nu e decât un circ ieftin servit zilnic pe pâine.
Pe parcursul celor 20 de ani s-au perindat prin faţa ochilor noştri diverse "personalităţi" şi singurul câştig al trecerii acestui timp este acela că, toţi şi-au dat arama pe faţă. Noi le-am dat girul să construiască peste ruinele regimului dărâmat în cinci zile, plătindu-i scump pentru asta (când mă refer noi mă refer la toţi cei care au participat la vot din 1990 până astăzi)...
... şi ei au luat banii, au trecut democraţia prin stadiile enumerate mai sus, au cultivat o libertate iluzorie şi au ajuns astăzi să ne râdă în faţă, nemaiavând nici măcar bunul simţ să recunoască faptul că au făcut-o de oaie. Ba mai mult, ne cer să le mai girăm 5 ani din viaţa noastră, pentru ca peste cei cinci ani să ne trezim în vremurile de astăzi.
Din păcate democraţia din Românica noastră natală a fost construită până acum de nişte Dorei, care periodic dau cu târnacopul în cablurile electrice, resetând bunăstarea şi pentru unii chiar speranţa într-un "sistem electric" complet funcţional.
Din nefericire în continuare tot pe ei o să îi avem pentru că ... au acumulat experienţă în muncă şi au diseminat foarte bine această experienţă ucenicilor care roiesc în jurul lor.
Spor la analizat!
În 1989 a fost dărâmat un regim, după mai bine de 50 de ani de "domnie"... pe hârtie şi în stradă. Pentru că urmaşii lui au rămas şi s-au instalat confortabil la conducere. Şi au rămas acolo până astăzi.
Din 1990 a început construcţia democraţiei în România. O democraţie care a trecut prin toate stadiile posibile până în ziua de astăzi, în afară de unul. A fost pe rând o democraţie a contrabandei, o democraţie a bişniţei, o democraţie a Caritasurilor, o democraţie de carton, o democraţie a privatizării şi o democraţie a certurilor politice.
După 20 de ani, numai de o democraţie funcţională nu avem parte.
A durat 5 zile pentru ca un regim să cadă şi aproape 20 de ani pentru a ne da seama că de fapt am câştigat iluzia libertăţii şi că democraţia funcţională pe care ne-o dorim nu e decât un circ ieftin servit zilnic pe pâine.
Pe parcursul celor 20 de ani s-au perindat prin faţa ochilor noştri diverse "personalităţi" şi singurul câştig al trecerii acestui timp este acela că, toţi şi-au dat arama pe faţă. Noi le-am dat girul să construiască peste ruinele regimului dărâmat în cinci zile, plătindu-i scump pentru asta (când mă refer noi mă refer la toţi cei care au participat la vot din 1990 până astăzi)...
... şi ei au luat banii, au trecut democraţia prin stadiile enumerate mai sus, au cultivat o libertate iluzorie şi au ajuns astăzi să ne râdă în faţă, nemaiavând nici măcar bunul simţ să recunoască faptul că au făcut-o de oaie. Ba mai mult, ne cer să le mai girăm 5 ani din viaţa noastră, pentru ca peste cei cinci ani să ne trezim în vremurile de astăzi.
Din păcate democraţia din Românica noastră natală a fost construită până acum de nişte Dorei, care periodic dau cu târnacopul în cablurile electrice, resetând bunăstarea şi pentru unii chiar speranţa într-un "sistem electric" complet funcţional.
Din nefericire în continuare tot pe ei o să îi avem pentru că ... au acumulat experienţă în muncă şi au diseminat foarte bine această experienţă ucenicilor care roiesc în jurul lor.
Spor la analizat!
Acasă...
Când auziţi cuvântul "acasă", la ce vă gândiţi? "Acasă" se referă la prima vedere la un spaţiu limitat, fie al unei case, al unui apartament, al unei curţi, al unui oraş sau al unei ţări.
Filmul pe care l-am găsit din întâmplare pe youtube oferă o altă perspectivă asupra termenului "acasă" şi pune pe gânduri. Cel puţin pe mine m-a pus.
Îl puteţi considera şi ca un film cu tematică "dezvoltarea durabilă", la scară planetară.
Pentru cei care pot da 90 de minute din timpul lor, recomand:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Spor la analizat!
Filmul pe care l-am găsit din întâmplare pe youtube oferă o altă perspectivă asupra termenului "acasă" şi pune pe gânduri. Cel puţin pe mine m-a pus.
Îl puteţi considera şi ca un film cu tematică "dezvoltarea durabilă", la scară planetară.
Pentru cei care pot da 90 de minute din timpul lor, recomand:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Spor la analizat!
miercuri, 21 octombrie 2009
De la romantici citire....
Astazi am citit pe un blog pe care îl am în lista blogurilor favorite http://www.andreeavass.ro/blog/2009/10/toates-noi-si-vechi-sunt-toate/#comment-12930, un text, scris acum 140 de ani de Mihai Eminescu, poetul nostru nepereche. Mi-a rămas întipărit pe creier, aşa că pentru cei care nu au intrat pe blog-ul respectiv, am să redau cu voia sursei textul:
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
Mihai Eminescu pe la 1870-1889
Bine de ştiut că istoria se repetă, nu?
Spor la analizat!
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
Mihai Eminescu pe la 1870-1889
Bine de ştiut că istoria se repetă, nu?
Spor la analizat!
luni, 19 octombrie 2009
Ce este mai preţios decât viaţa?
Sunt foarte scumpe. Sunt tranzacţionate la bursa. Sunt considerate unităţile de măsură ale luxului. Reprezintă tot ceea ce a creat mai de preţ planeta noastră. Şi de cele mai multe ori se dovedesc mai valoaroase decât viaţa însăşi. Vorbim aici de metale şi pietre preţioase şi de resurse minerale fără de care civilizaţia din ziua de azi nu ar fi existat (sau cel puţin aşa ne închipuim pentru că nu găsim alternative).
În cele ce urmează am să vă arăt care sunt ele şi de ce le consider mai preţioase decât viaţa:
Diamantul
Cel mai scump diamant găsit până acum, cel din imaginea de mai sus, are 545,67 karate, şi este evaluat la 12 miloane de dolari.
În zonele de război din Africa, diamantele sunt folosite pentru finanţarea grupurilor de insurgenţi. Pentru mineritul lor se folosesc persoane care sunt forţate, tratamentul pe care îl primesc acestea fiind unul barbar. Persoanele care nu rezistă ritmului sunt pedepsite şi chiar ucise. Povestea completă aici: http://townipproject.wikispaces.com/Blood+Diamonds
Aurul
Zilele acestea a ajuns una din cele mai mai căutate resurse pentru acumularea rezervelor, preţul pe bursa americană atingând maxime istorice. Astăzi o uncie de aur = 28.3495 grame a ajuns la un maxim de 1056,54 dolari, respectiv 37,27 dolari/gram de aur (Sursa:http://goldprice.org/spot-gold.html). Îl întâlnim de-a lungul istoriei, de la Sumerieni, şi până la Imperiul Roman, descoperirile arheologice confirmând "preţuirea" adusă acestui metal de către om.
Aţi auzit de (sau aţi văzut filme cu subiect) Vestul Sălbatic. Zona respectivă nu se numea aşa numai pentru că era nelocuită, ci şi datorită perioadei cunoscută ca şi Goana după aur, când obţinerea aurului scuza orice mijloc. O mare parte din America pe aceste baze s-a dezvoltat. Să nu îi mai numărăm şi pe băştinaşii ucişi pentru ca cei care au descoperit America să ducă în ţara lor tone din metalul preţios (citat din Cristofor Columb: After his fourth and final voyage to the Americas, Columbus summed up his feelings about gold in a July 7, 1503, letter to Ferdinand and Isabella: "Gold is most excellent; gold is treasure, and he who possesses it does all he wishes to in this world."
Petrol
Denumit şi aurul negru, acesta reprezintă resursa pe care îşi are puse bazele economia mondială, în prezent. cele mai mari rezerve de petrol le deţine Arabia Saudită. Cotaţia la bursă, astăzi, este de 78,68 dolari/baril (1 baril = 158,98 litri), respectiv de 0,49 dolari/litru.
Multe voci susţin că Războiul din Irak, care a dus la căderea lui Saddam Hussein, a repezentat în fapt un război pentru petrolul din acea ţară. Cert este că această resursă este atât "înger" cât şi "demon" pentru vremurile pe care le trăim, şi atâta timp cât spunem că "banul este ochiul dracului", pe atât de adevărată ar fi şi zicerea "petrolul este licoarea diavolului".
Prin violenţa cu care au apărut toate aceste resurse pe scena istoriei (şi încă mai apar), aduse din inima pământului, le putem considera chiar mai preţioase decât viaţa însăşi.
Pe lângă victimele directe pe care le-au făcut, lasă în urmă şi victime colaterale.
Spor la analizat!
În cele ce urmează am să vă arăt care sunt ele şi de ce le consider mai preţioase decât viaţa:
Diamantul
Cel mai scump diamant găsit până acum, cel din imaginea de mai sus, are 545,67 karate, şi este evaluat la 12 miloane de dolari.
În zonele de război din Africa, diamantele sunt folosite pentru finanţarea grupurilor de insurgenţi. Pentru mineritul lor se folosesc persoane care sunt forţate, tratamentul pe care îl primesc acestea fiind unul barbar. Persoanele care nu rezistă ritmului sunt pedepsite şi chiar ucise. Povestea completă aici: http://townipproject.wikispaces.com/Blood+Diamonds
Aurul
Zilele acestea a ajuns una din cele mai mai căutate resurse pentru acumularea rezervelor, preţul pe bursa americană atingând maxime istorice. Astăzi o uncie de aur = 28.3495 grame a ajuns la un maxim de 1056,54 dolari, respectiv 37,27 dolari/gram de aur (Sursa:http://goldprice.org/spot-gold.html). Îl întâlnim de-a lungul istoriei, de la Sumerieni, şi până la Imperiul Roman, descoperirile arheologice confirmând "preţuirea" adusă acestui metal de către om.
Aţi auzit de (sau aţi văzut filme cu subiect) Vestul Sălbatic. Zona respectivă nu se numea aşa numai pentru că era nelocuită, ci şi datorită perioadei cunoscută ca şi Goana după aur, când obţinerea aurului scuza orice mijloc. O mare parte din America pe aceste baze s-a dezvoltat. Să nu îi mai numărăm şi pe băştinaşii ucişi pentru ca cei care au descoperit America să ducă în ţara lor tone din metalul preţios (citat din Cristofor Columb: After his fourth and final voyage to the Americas, Columbus summed up his feelings about gold in a July 7, 1503, letter to Ferdinand and Isabella: "Gold is most excellent; gold is treasure, and he who possesses it does all he wishes to in this world."
Petrol
Denumit şi aurul negru, acesta reprezintă resursa pe care îşi are puse bazele economia mondială, în prezent. cele mai mari rezerve de petrol le deţine Arabia Saudită. Cotaţia la bursă, astăzi, este de 78,68 dolari/baril (1 baril = 158,98 litri), respectiv de 0,49 dolari/litru.
Multe voci susţin că Războiul din Irak, care a dus la căderea lui Saddam Hussein, a repezentat în fapt un război pentru petrolul din acea ţară. Cert este că această resursă este atât "înger" cât şi "demon" pentru vremurile pe care le trăim, şi atâta timp cât spunem că "banul este ochiul dracului", pe atât de adevărată ar fi şi zicerea "petrolul este licoarea diavolului".
Prin violenţa cu care au apărut toate aceste resurse pe scena istoriei (şi încă mai apar), aduse din inima pământului, le putem considera chiar mai preţioase decât viaţa însăşi.
Pe lângă victimele directe pe care le-au făcut, lasă în urmă şi victime colaterale.
Spor la analizat!
vineri, 16 octombrie 2009
Incendiar
V-am promis poze cu Iaşul în sărbătoare. Acum două zile v-am postat nişte link-uri cu poze făcute de alţii. Astăzi pun nişte poze făcute de mine în seara de 14 octombrie. La fel de incendiare ca ştirile din zilele astea:
Spor la analizat!
Spor la analizat!
joi, 15 octombrie 2009
Singura soluţie, încă o revoluţie..digitală!
Sloganul e fumat. Cel puţin prima parte a lui. În ceea ce priveşte sintagma "revoluţie digitală" şi aceasta nu e o idee nouă pe la noi. Acum ceva timp în urmă, două sau trei luni, o doamnă (domnişoară) încerca pe Facebook un soi de chemare la arme a celor care s-au săturat de sistem, care îndură în tăcere bătaia de joc a politicienilor. Presa a numit această chemare "revoluţie digitală", prima de acest gen din România. A fost de ajuns o rapidă dezgopare a scheletelor din dulapul doamnei în cauză, de către aceeaşi presă, aici un exemplu, (http://www.ciutacu.ro/articol/revolutia-facebook-intra-n-renovare/), ca să nu se mai audă nimic de acest demers.
Frustrările doamnei au păşit în faţă, (s-au identificat cu frustrările altor 4.000 de oameni care au răspuns demersului pe site-ul amintit , şi cu a celorlalţi poate 10.000.000, care fie nu au internet, fie au o lehamite faţă de politică), şi s-au stins pe atât de subit pe cât au apărut.
Întrebare: Ce îi ţine astăzi pe cei 4.000 de oameni + 10.000.000, să nu reacţioneze concret la bălăcăreala politică care se petrece în România?
În fond pentru o candidatură la preşedinţie nu e nevoie decât de vreo 200.000 de semnături, iar pentru constituirea unui partid de o iniţiativă şi de adepţi.
Astăzi am citit in Money Express un articol interesant despre generaţia mea, intitulată sugestiv "Generaţia Y". Cred că vine de la "yourself". Oare ăsta o fi unul din răspunsurile la întrebarea de mai sus?
Articolul este aici:
http://moneyexpress.money.ro/articol_19309_183/cover_story__fa__a_necunoscuta_a_genera__iei_y.html
Spor la analizat!
Frustrările doamnei au păşit în faţă, (s-au identificat cu frustrările altor 4.000 de oameni care au răspuns demersului pe site-ul amintit , şi cu a celorlalţi poate 10.000.000, care fie nu au internet, fie au o lehamite faţă de politică), şi s-au stins pe atât de subit pe cât au apărut.
Întrebare: Ce îi ţine astăzi pe cei 4.000 de oameni + 10.000.000, să nu reacţioneze concret la bălăcăreala politică care se petrece în România?
În fond pentru o candidatură la preşedinţie nu e nevoie decât de vreo 200.000 de semnături, iar pentru constituirea unui partid de o iniţiativă şi de adepţi.
Astăzi am citit in Money Express un articol interesant despre generaţia mea, intitulată sugestiv "Generaţia Y". Cred că vine de la "yourself". Oare ăsta o fi unul din răspunsurile la întrebarea de mai sus?
Articolul este aici:
http://moneyexpress.money.ro/articol_19309_183/cover_story__fa__a_necunoscuta_a_genera__iei_y.html
Spor la analizat!
miercuri, 14 octombrie 2009
Între sacru şi profan
UPDATE:
Dimineata am auzit o melodie la radio care se potriveşte titlului postării:
Am promis că o să revin cu imagini legate de ce se întâmplă zilele astea prin Iaşi. Dat fiind că nu am reuşit să merg eu pe stradă să le suprind am apelat la presa locală care are imagini berechet pe site-uri.
Aşa că am să pun două link-uri, pentru a vedea pe de o parte faţa "sacră" a sărbătorilor şi pe de alta, partea mai puţin sacră a acestora:
http://www.ziaruldeiasi.ro/foto/galeriile-foto/anul-2009/sarbatorile-iasului-2009-foto-silvian-stanisor/sarbatorile-iasului-vineri-9-octombrie-2009-foto-silvian-stanisor/sarbatorile-iasilor-tirg-mestesugari-palat9~ai6an
şi credincioşii:
http://www.ziaruldeiasi.ro/foto/galeriile-foto/anul-2009/sarbatorile-iasului-2009-foto-silvian-stanisor/scoaterea-in-procesiune-a-moastelor-sf-parascheva-sambata-10-octombrie-foto-silvian-stanisor~al67
Spor la analizat!
Dimineata am auzit o melodie la radio care se potriveşte titlului postării:
Am promis că o să revin cu imagini legate de ce se întâmplă zilele astea prin Iaşi. Dat fiind că nu am reuşit să merg eu pe stradă să le suprind am apelat la presa locală care are imagini berechet pe site-uri.
Aşa că am să pun două link-uri, pentru a vedea pe de o parte faţa "sacră" a sărbătorilor şi pe de alta, partea mai puţin sacră a acestora:
http://www.ziaruldeiasi.ro/foto/galeriile-foto/anul-2009/sarbatorile-iasului-2009-foto-silvian-stanisor/sarbatorile-iasului-vineri-9-octombrie-2009-foto-silvian-stanisor/sarbatorile-iasilor-tirg-mestesugari-palat9~ai6an
şi credincioşii:
http://www.ziaruldeiasi.ro/foto/galeriile-foto/anul-2009/sarbatorile-iasului-2009-foto-silvian-stanisor/scoaterea-in-procesiune-a-moastelor-sf-parascheva-sambata-10-octombrie-foto-silvian-stanisor~al67
Spor la analizat!
marți, 13 octombrie 2009
Când don' deputat ridică mâna, Isărescu transpiră
Ştiţi bancul cu Isărescu la frizerie? Pentru cei care nu îl ştiu am să îl redau aici. Ceilalţi să îmi scuze glumele astea răsuflate.
Aşadar:
Într-o zi merge Isărescu la frizerie să se tundă şi el ca omu. Intră în frizerie, se aşează pe scaun şi spune cum vrea să fie tuns. Frizerul începe treaba şi în timp ce tunde intră în vorbă cu el şi îl întreabă: Cum mai merge economia? Ce mai face leul? Politicos, Isărescu îi răspunde că economia merge bine şi leul este tare pe poziţie. După vre-o două minute, frizerul iar îl întreabă acelaşi lucru, Isărescu răspunzând la fel de politicos ca prima dată. La un moment dat, după ce faza cu întrebarea se repetă de încă trei ori, Isărescu iritat întreabă: Da de ce mă tot întrebi cum merge economia? Nu insişti cam mult?
La care frizerul nostru îi zice: Sincer, chestia asta cu economia nu mă prea interesează, dar de fiecare dată când vă întreb, vi se ridică părul de pe cap şi pot să vă tund mai bine.
Nu ştiu zilele astea cum îi va rezista coafura domnului Isărescu, dar cu siguranţă astăzi i-au apărut câteva broboade de transpiraţie pe frunte, după ce Boc a făcut Poc.
Din păcate pentru noi muritorii de rând, plătitori de rate, cred că leul o va lua uşor la vale, cu toată insistenţa numitului domn Isărescu. Cu siguranţă BNR nu va sta cu mâine în sân zilele astea, dar efortul nu va putea face ca leul să nu se ducă peste 4.3 lei.
Spor la analizat!
Aşadar:
Într-o zi merge Isărescu la frizerie să se tundă şi el ca omu. Intră în frizerie, se aşează pe scaun şi spune cum vrea să fie tuns. Frizerul începe treaba şi în timp ce tunde intră în vorbă cu el şi îl întreabă: Cum mai merge economia? Ce mai face leul? Politicos, Isărescu îi răspunde că economia merge bine şi leul este tare pe poziţie. După vre-o două minute, frizerul iar îl întreabă acelaşi lucru, Isărescu răspunzând la fel de politicos ca prima dată. La un moment dat, după ce faza cu întrebarea se repetă de încă trei ori, Isărescu iritat întreabă: Da de ce mă tot întrebi cum merge economia? Nu insişti cam mult?
La care frizerul nostru îi zice: Sincer, chestia asta cu economia nu mă prea interesează, dar de fiecare dată când vă întreb, vi se ridică părul de pe cap şi pot să vă tund mai bine.
Nu ştiu zilele astea cum îi va rezista coafura domnului Isărescu, dar cu siguranţă astăzi i-au apărut câteva broboade de transpiraţie pe frunte, după ce Boc a făcut Poc.
Din păcate pentru noi muritorii de rând, plătitori de rate, cred că leul o va lua uşor la vale, cu toată insistenţa numitului domn Isărescu. Cu siguranţă BNR nu va sta cu mâine în sân zilele astea, dar efortul nu va putea face ca leul să nu se ducă peste 4.3 lei.
Spor la analizat!
Necenzurat
Am spus că nu o să vorbesc despre politică pe acest blog. Nu o să îmi încalc promisiunea, însă văzând ce se petrece astăzi în parlamentul nostru drag, vezi: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6272289-update-cade-guvernul-boc-ministru-pdl-totul-depinde-udmr-promis-nu-vor-semna-motiunea-totusi-semnat.htm
nu pot decât să îmi exprim scârba. Scârbă de tot ce înseamnă politică românească, scârbă de grupurile de interese care se cheamă partide, scârbă de parlamentarii care când e vorba să voteze o lege pentru noi, chiulesc în draci, dar când e vorba să îşi împartă lor scaunele călduţe ale puterii, se adună până la ultimul, pentru că, după cum unul din aceşti "distinşi domni" spune: "totul se joacă până la ultima bilă" (a se citi: totul - puterea, influenţa, interesele lor; se joacă - se negociază, se cumpără, până la ultima bilă - scopul scuză mijloacele).
...şi proştilor care i-au votat şi care nu i-au votat nu le cad decât firimiturile...
Pentru ei, cu dedicaţie specială, în aceste vremuri de maximă durere în cot sau în cur:
Atenţie! Conţine limbaj obscen, cam atât de obscen pe cât ne tratează ei!
Spor la analizat!
nu pot decât să îmi exprim scârba. Scârbă de tot ce înseamnă politică românească, scârbă de grupurile de interese care se cheamă partide, scârbă de parlamentarii care când e vorba să voteze o lege pentru noi, chiulesc în draci, dar când e vorba să îşi împartă lor scaunele călduţe ale puterii, se adună până la ultimul, pentru că, după cum unul din aceşti "distinşi domni" spune: "totul se joacă până la ultima bilă" (a se citi: totul - puterea, influenţa, interesele lor; se joacă - se negociază, se cumpără, până la ultima bilă - scopul scuză mijloacele).
...şi proştilor care i-au votat şi care nu i-au votat nu le cad decât firimiturile...
Pentru ei, cu dedicaţie specială, în aceste vremuri de maximă durere în cot sau în cur:
Atenţie! Conţine limbaj obscen, cam atât de obscen pe cât ne tratează ei!
Spor la analizat!
luni, 12 octombrie 2009
She's a lady
A fost decernat şi premiul nobel pentru economie pe anul ăsta. Din fericire nu l-a câştigat Roubini.
În premieră istorică, premiul a fost obţinut de către Elinor Ostrom (http://en.wikipedia.org/wiki/Elinor_Ostrom).
Aceasta, alături de Oliver E. Williamson vor împărţi un premiu de aproximativ 1.000.000 de EURO.
În acest an zbuciumat, domna în cauză a căştigat premiul pentru că "a demonstrat că proprietatea comună poate fi administrată cu succes folosind asociaţii ale utilizatorilor". După cum sună este vorba de un soi de comunism dar cu faţă mai umană.
Oare dacă teoria aceasta ar fi pusă în practică idealul socialist ar putea reprezenta o alternativă la capitalismul saturat din zilele noastre? Cine ştie? Vom vedea ce suprize ne rezervă viitorul în materie de doctrină politică.
Spor la analizat!
În premieră istorică, premiul a fost obţinut de către Elinor Ostrom (http://en.wikipedia.org/wiki/Elinor_Ostrom).
Aceasta, alături de Oliver E. Williamson vor împărţi un premiu de aproximativ 1.000.000 de EURO.
În acest an zbuciumat, domna în cauză a căştigat premiul pentru că "a demonstrat că proprietatea comună poate fi administrată cu succes folosind asociaţii ale utilizatorilor". După cum sună este vorba de un soi de comunism dar cu faţă mai umană.
Oare dacă teoria aceasta ar fi pusă în practică idealul socialist ar putea reprezenta o alternativă la capitalismul saturat din zilele noastre? Cine ştie? Vom vedea ce suprize ne rezervă viitorul în materie de doctrină politică.
Spor la analizat!
Welcome to Iaşi, the land of kitch
Băncile trăiesc din credite (în mare parte), hiprmarketurile din texele de la raft şi adaos, iar Iaşul din Sf. Paraschiva (şi din studenţi, dar asta e o altă discuţie).
Pentru cine vine zilele acestea în dulcele târg al Ieşilor, experienţa va fi una de neuitat. Pentru cei care trăiesc în Iaşi, experienţa se repetă anual, iar gustul pe care aceasta îl lasă numai dulce nu e.
Străzi blocate, trotuare pline de corturi în care comercianţi mai mult sau mai puţin dubioşi îşi vând produse "autentic româneşti" made în China, trafic dat peste cap şi peste toate un aer de sărbătoare made in Romania.
Între 3 şi 18 octombrie 2009, Iaşul poate fi numit mai degrabă "oraşul kitch-ului" decât capitala culturala a Moldovei. Şi acest lucru se întâmplă sub înalt patronajul Mitropoliei Moldovei (biserica) şi a Primăriei (puterea executivă locală).
Şi ambele instituţii au de câştigat. Mitropolia, statutul de eternă deţinătoare a miracolelor pe acest pământ şi Primăria, de eternă deţinătoare a taxelor.
Astfel, religia sufletului de împleteşte cu religia banului, într-un dans vulgar, într-un oraş care, cu fiecare an ce trece nu o mai sărbătoreşte pe Sf. Parascheva ci pe sfântul kitch.
Pentru anul ăsta nu mai rămâne decât ploaia, care de astăzi a început să cadă în rafale, semn că cineva de acolo de sus suferă, aşa cum suferă şi cei de jos care au de înfruntat bătaia de joc care se cheamă "Sărbătorile Iaşului", şi care o au în centrul atenţiei pe Sf. Parascheva.
Voi ce credeţi? Cum aţi vedea o sărbătoare ca cea care se petrece în aceste zile în Iaşi?
Spor la analizat!
PS: Am să revin cu nişte imagini pentru că fac cam cât o mie de cuvinte.
Pentru cine vine zilele acestea în dulcele târg al Ieşilor, experienţa va fi una de neuitat. Pentru cei care trăiesc în Iaşi, experienţa se repetă anual, iar gustul pe care aceasta îl lasă numai dulce nu e.
Străzi blocate, trotuare pline de corturi în care comercianţi mai mult sau mai puţin dubioşi îşi vând produse "autentic româneşti" made în China, trafic dat peste cap şi peste toate un aer de sărbătoare made in Romania.
Între 3 şi 18 octombrie 2009, Iaşul poate fi numit mai degrabă "oraşul kitch-ului" decât capitala culturala a Moldovei. Şi acest lucru se întâmplă sub înalt patronajul Mitropoliei Moldovei (biserica) şi a Primăriei (puterea executivă locală).
Şi ambele instituţii au de câştigat. Mitropolia, statutul de eternă deţinătoare a miracolelor pe acest pământ şi Primăria, de eternă deţinătoare a taxelor.
Astfel, religia sufletului de împleteşte cu religia banului, într-un dans vulgar, într-un oraş care, cu fiecare an ce trece nu o mai sărbătoreşte pe Sf. Parascheva ci pe sfântul kitch.
Pentru anul ăsta nu mai rămâne decât ploaia, care de astăzi a început să cadă în rafale, semn că cineva de acolo de sus suferă, aşa cum suferă şi cei de jos care au de înfruntat bătaia de joc care se cheamă "Sărbătorile Iaşului", şi care o au în centrul atenţiei pe Sf. Parascheva.
Voi ce credeţi? Cum aţi vedea o sărbătoare ca cea care se petrece în aceste zile în Iaşi?
Spor la analizat!
PS: Am să revin cu nişte imagini pentru că fac cam cât o mie de cuvinte.
vineri, 9 octombrie 2009
Save your future
Că tot am pomenit în postările anterioare, cu subiect analiză cost beneficiu, despre dezvoltarea durabilă, iar ieri am făcut trimitere la o postare asemănătoare, aş vrea să discutăm puţin despre această campanie mondială, cu atât aplomb susţinută de ecologiştii fanatici mai ales, cu titlul "Salvaţi planeta!".
Eu nu pot decât să mă bucur că pe zi ce trece apar tot felul de doctrine şi tot felul de adepţi ai acestora, unele mai hilare decât altele. Spre exemplu, când am fost în Anglia, la o plimbare pe străzile orăşelului în care am stat, o persoană m-a abordat şi mi-a înmânat un fluturaş prin care mi se aducea la cunoştinţă că nu este etic să consumi lapte de vacă şi militau pentru drepturile acestor animale. Un lucru de altfel nobil, dar cu siguranţă că pe vaci nu le-a întrebat nimeni dacă sunt de acord sau nu.
La fel şi cu demersul "Salvaţi planeta!". În primul rând că sloganul mi se pare cam greşit ales. Zilnic, citim cel puţin un mesaj cu "Salvaţi-l pe X sau pe Y de o boală fatală!" Cam câţi din cei ce 'citesc astfel de mesaje şi acţionează, adică donează bani sau altceva pentru cauza bietului X sau Y? Vă spun eu. Nici 5%. Cu alte cuvinte un astfel de demers nu este prea eficient, cel puţin dacă nu pune pe cel care ar trebui să doneze sub o anumită presiune sau nu îi dă un anumit imbold, care de multe ori este mediatic (vezi teledonurile).
Pe lângă cei 5% necunoscuţi, care ajută, se mai adaugă 70% din cunoscuţii celui care cere ajutorul, din care 100% persoane foarte apropiate acestuia.
Deci, aplicând aceeaşi logică şi în cazul mai larg al "salvării planetei" rezultă că un slogan de genul "Salvaţi planeta" este cel puţin ineficient (din păcate planeta nu are prieteni foarte apropiaţi, nici măcar noi nu îi suntem, pentru că prin definiţie omul e cam egoist).
Eu propun un slogan care "să atace" direct cauza sau cel puţin subiectul care se consideră că face rău planetei, subiect de care trebuie să o salvăm. Adică noi (mi-e greu să cred că un mesaj ca "Salvaţi planeta" se adresează şi gorilelor din junglă).
Cred că un slogan de genul "Salvaţi-VĂ viitorul" sau "Pune preţ pe VIAŢA TA" ar stârni un pic mai multă atenţie şi l-ar face pe om mai conştient că de de fapt, prin acţiunile sale NU FACE RĂU PLANETEI, CI FACE RĂU ÎN PRIMUL RÂND SPECIEI DIN CARE FACE PARTE.
De-a lungul istoriei specia umană a supravieţuit datorită capacităţii acesteia de a reacţiona prompt şi rapid la pericolele care urmau "să o calce".
PLANETA NU ARE NEVOIE SĂ FIE SALVATĂ, ÎN SCHIMB NOI DA! Voi ce spuneţi?
Spor la analizat!
Eu nu pot decât să mă bucur că pe zi ce trece apar tot felul de doctrine şi tot felul de adepţi ai acestora, unele mai hilare decât altele. Spre exemplu, când am fost în Anglia, la o plimbare pe străzile orăşelului în care am stat, o persoană m-a abordat şi mi-a înmânat un fluturaş prin care mi se aducea la cunoştinţă că nu este etic să consumi lapte de vacă şi militau pentru drepturile acestor animale. Un lucru de altfel nobil, dar cu siguranţă că pe vaci nu le-a întrebat nimeni dacă sunt de acord sau nu.
La fel şi cu demersul "Salvaţi planeta!". În primul rând că sloganul mi se pare cam greşit ales. Zilnic, citim cel puţin un mesaj cu "Salvaţi-l pe X sau pe Y de o boală fatală!" Cam câţi din cei ce 'citesc astfel de mesaje şi acţionează, adică donează bani sau altceva pentru cauza bietului X sau Y? Vă spun eu. Nici 5%. Cu alte cuvinte un astfel de demers nu este prea eficient, cel puţin dacă nu pune pe cel care ar trebui să doneze sub o anumită presiune sau nu îi dă un anumit imbold, care de multe ori este mediatic (vezi teledonurile).
Pe lângă cei 5% necunoscuţi, care ajută, se mai adaugă 70% din cunoscuţii celui care cere ajutorul, din care 100% persoane foarte apropiate acestuia.
Deci, aplicând aceeaşi logică şi în cazul mai larg al "salvării planetei" rezultă că un slogan de genul "Salvaţi planeta" este cel puţin ineficient (din păcate planeta nu are prieteni foarte apropiaţi, nici măcar noi nu îi suntem, pentru că prin definiţie omul e cam egoist).
Eu propun un slogan care "să atace" direct cauza sau cel puţin subiectul care se consideră că face rău planetei, subiect de care trebuie să o salvăm. Adică noi (mi-e greu să cred că un mesaj ca "Salvaţi planeta" se adresează şi gorilelor din junglă).
Cred că un slogan de genul "Salvaţi-VĂ viitorul" sau "Pune preţ pe VIAŢA TA" ar stârni un pic mai multă atenţie şi l-ar face pe om mai conştient că de de fapt, prin acţiunile sale NU FACE RĂU PLANETEI, CI FACE RĂU ÎN PRIMUL RÂND SPECIEI DIN CARE FACE PARTE.
De-a lungul istoriei specia umană a supravieţuit datorită capacităţii acesteia de a reacţiona prompt şi rapid la pericolele care urmau "să o calce".
PLANETA NU ARE NEVOIE SĂ FIE SALVATĂ, ÎN SCHIMB NOI DA! Voi ce spuneţi?
Spor la analizat!
Da...putem!
Adică Yes we can! De astăzi lumea are un nou laureat al premiului Nobel pentru pace în persoana preşedintelui american Barack Obama. O fi pe merit sau nu, nu ştiu, deocamdată nu ma interesează subiecte precum geopolitica, dar mă gândesc că va suna foarte interesant de acum încolo o ştire cu titlul:
Laureatul premiului Nobel pentru pace a cerut congresului american suplimentarea trupelor angrenate în războiul din Afganistan.
Nu ştiu cine este juriul care desemnează câştigătorii Nobelulilor, însă anul acesta au dat dovadă de o inteligenţă ieşită din comun şi le-au cam tras-o americanilor.
Oare dacă luau decizia de a-i dat Nobelul lui Bush în anul dinainte de anul atacării Irakul-ului, cum ar fi arătat acum socitatea mondială? S-ar fi schimbat oare ceva în deciziile luate sau s-ar fi şters undeva cu distincţia primită?
Pe viitor propun acordarea premului Nobel pentru pace pentru: Vladimir Putin, Hugo Chavez, Muamar Gaddafi şi nu în ultimul rând Ossama bin Laden. Adică premiul să nu mai fie acordat pe principiul ex-post ci pe principiul ex-ante.
Aştept cu interes nobelul pentru economie. Oare îl va lua Nouriel Roubini?
Sau mai bine Pogea. :)
Spor la analizat!
Laureatul premiului Nobel pentru pace a cerut congresului american suplimentarea trupelor angrenate în războiul din Afganistan.
Nu ştiu cine este juriul care desemnează câştigătorii Nobelulilor, însă anul acesta au dat dovadă de o inteligenţă ieşită din comun şi le-au cam tras-o americanilor.
Oare dacă luau decizia de a-i dat Nobelul lui Bush în anul dinainte de anul atacării Irakul-ului, cum ar fi arătat acum socitatea mondială? S-ar fi schimbat oare ceva în deciziile luate sau s-ar fi şters undeva cu distincţia primită?
Pe viitor propun acordarea premului Nobel pentru pace pentru: Vladimir Putin, Hugo Chavez, Muamar Gaddafi şi nu în ultimul rând Ossama bin Laden. Adică premiul să nu mai fie acordat pe principiul ex-post ci pe principiul ex-ante.
Aştept cu interes nobelul pentru economie. Oare îl va lua Nouriel Roubini?
Sau mai bine Pogea. :)
Spor la analizat!
joi, 8 octombrie 2009
Smile ... you are on econotricks...
Astăzi am citit un post al unui coleg, de pe al său blog, http://rebelu.blogspot.com/. Postul are o tentă ecologistă în ansamblul său, incluzând şi două trimiteri către două filmuleţe de pe youtube, de fapt două reprize de stand-up comedy ale unui comic american de care nu am auzit până astăzi, pe numele său George Carlin. Vi le recomand spre vizionare.
În plus, am să postez la mine un alt filmuleţ ale aceluiaşi comic, care din păcate a decedat anul trecut.
Enjoy!
Spor la analizat!
În plus, am să postez la mine un alt filmuleţ ale aceluiaşi comic, care din păcate a decedat anul trecut.
Enjoy!
Spor la analizat!
miercuri, 7 octombrie 2009
Tehnici esenţiale de supravieţuire
Îl stiţi pe Bear Grylls? Dacă sunteţi fun Descovery Chanel e cam greu să îl fi ratat. E o specie de om potrivită pentru situaţia din România şi care cu siguranţă ar fi pe placul "celor de sus".
Mănâncă puţin spre deloc, doarme pe unde apucă, de cele mai multe ori sub cerul liber ... şi cu toate astea supravieţuieşte şi mai mult decât atât, nu se plânge.
Cool, nu? Vrem şi noi. Din fericire, sau din păcate, face toate astea pentru un serial de televiziune menit să arate oemenilor cum să supraveţuiască în condiţii extreme, în unele dintre cele mai dure locuri de pe glob. A fost şi în România şi a scăpat cu bine.
Astăzi vă propun o mostră de tehnică de supravieţuire, că nu se ştie....
Spor la analizat!
PS: Pentru mai multe mostre puteţi vizita site-ul: http://www.discoverychannel.co.uk/ro/supravietuire/?gclid=CK7O3_rIqp0CFQUUzAodMzAt5w
Mănâncă puţin spre deloc, doarme pe unde apucă, de cele mai multe ori sub cerul liber ... şi cu toate astea supravieţuieşte şi mai mult decât atât, nu se plânge.
Cool, nu? Vrem şi noi. Din fericire, sau din păcate, face toate astea pentru un serial de televiziune menit să arate oemenilor cum să supraveţuiască în condiţii extreme, în unele dintre cele mai dure locuri de pe glob. A fost şi în România şi a scăpat cu bine.
Astăzi vă propun o mostră de tehnică de supravieţuire, că nu se ştie....
Spor la analizat!
PS: Pentru mai multe mostre puteţi vizita site-ul: http://www.discoverychannel.co.uk/ro/supravietuire/?gclid=CK7O3_rIqp0CFQUUzAodMzAt5w
marți, 6 octombrie 2009
Veniţi de luaţi mărire...
Toamna se numără bobocii. Aşa se grăieşte prin popor. La nivel înalt, în toamna asta se numără măririle, atât în funcţii cât şi în taxe.
Dacă măririle în funcţii aduc numai beneficii, măririle în taxe cu siguranţă vor aduce numai dureri de cap.
Distracţia a început de la 1 octombrie 2009, dată care se ia în calcul pentru cursul de schimb leu/euro folosit în determinarea accizelor pentru anul 2010. Anul trecut la 1 octombrie cursul era de 3,7364 lei/EURO, anul ăsta, pe site-ul ECB acesta a fost de 4,2688 lei/EURO, adică cu 14,2% mai mare. În aceste condiţii, cu siguranţă preţul produselor care suportă accize (ţigări, băuturi alcoolice, carburanţi, etc) vor fi cu cel puţin 14,2% mai mare la anul decât anul ăsta.
De două zile persoane din frucea ţării, adică ăia cu funcţiile, tot vorbesc de TVA şi de cota unică de impozitare. Oficial le vorbesc de bine, adică spun că nu vor creşte, însă neoficial le cam bârfesc. Cică sunt cam mici şi în condiţiile actuale nu vor mai aduce bani suficienţi la buget cât să împace şi capra şi varza, ambele ale FMI-ului.
În aceste condiţii şansele bat spre 100% ca măcar una dintre ele să crească, cu probabilitate mai mare TVA-ul, cu cel puţin 3 procente. Şansele să crească amândouă sunt de 80%. Astfel TVA-ul ar ajunge la nivelul impus în 1998, nivel care a rezistat aproape 2 ani. În iunie, Bogdan Baltazar a propus o astfel de măsură care se pare că prinde din ce în ce mai mult contur.
Dacă va creşte şi cota unică, aceasta ar ajunge cam cât e acum TVA-ul, însă mediul de afaceri nu ştiu cam pe unde ar putea ajunge (în sus cu siguranţă nu, cel puţin nu de fericire).
Aşadar sfânta treime a taxelor româneşti ne va privi şi mai de sus ...
Şi atunci să vezi rugăciuni.
Spor la analizat!
PS: Apropo, v-aţi făcut bugetul pentru la anul, sau încă nu aveţi curaj? Dacă da, pe ce procente vă bazaţi în previzionări?
Dacă măririle în funcţii aduc numai beneficii, măririle în taxe cu siguranţă vor aduce numai dureri de cap.
Distracţia a început de la 1 octombrie 2009, dată care se ia în calcul pentru cursul de schimb leu/euro folosit în determinarea accizelor pentru anul 2010. Anul trecut la 1 octombrie cursul era de 3,7364 lei/EURO, anul ăsta, pe site-ul ECB acesta a fost de 4,2688 lei/EURO, adică cu 14,2% mai mare. În aceste condiţii, cu siguranţă preţul produselor care suportă accize (ţigări, băuturi alcoolice, carburanţi, etc) vor fi cu cel puţin 14,2% mai mare la anul decât anul ăsta.
De două zile persoane din frucea ţării, adică ăia cu funcţiile, tot vorbesc de TVA şi de cota unică de impozitare. Oficial le vorbesc de bine, adică spun că nu vor creşte, însă neoficial le cam bârfesc. Cică sunt cam mici şi în condiţiile actuale nu vor mai aduce bani suficienţi la buget cât să împace şi capra şi varza, ambele ale FMI-ului.
În aceste condiţii şansele bat spre 100% ca măcar una dintre ele să crească, cu probabilitate mai mare TVA-ul, cu cel puţin 3 procente. Şansele să crească amândouă sunt de 80%. Astfel TVA-ul ar ajunge la nivelul impus în 1998, nivel care a rezistat aproape 2 ani. În iunie, Bogdan Baltazar a propus o astfel de măsură care se pare că prinde din ce în ce mai mult contur.
Dacă va creşte şi cota unică, aceasta ar ajunge cam cât e acum TVA-ul, însă mediul de afaceri nu ştiu cam pe unde ar putea ajunge (în sus cu siguranţă nu, cel puţin nu de fericire).
Aşadar sfânta treime a taxelor româneşti ne va privi şi mai de sus ...
Şi atunci să vezi rugăciuni.
Spor la analizat!
PS: Apropo, v-aţi făcut bugetul pentru la anul, sau încă nu aveţi curaj? Dacă da, pe ce procente vă bazaţi în previzionări?
luni, 5 octombrie 2009
Vrei să fii miliardar?
Astăzi,Forbes publică arhicunoscutul lor top al celor mai bogaţi oameni ai planetei. Acesta apare şi la noi graţie ediţiei în limba română a publicaţiei americane.
Clasamentul arată că recesiunea a afectat serios marile averi ale lumii, ceea ce era de aşteptat şi totodată îl reconfirmă pe Bill Gates drept cel mai bogat om al planetei, după ce anul trecut pierduse prima poziţie.
Totuşi ce am găsit interesant în urma publicării acestui top, este articolul apărut odată cu topul, în aceeaşi revistă, având-o ca autoare pe Keren Blankfeld. Aceasta face o analiză comparativă între averile celor mai bogaţi pământeni şi PIB-ul din diverse tări (majoritatea din lumea a treia).
Aflăm astfel, că, spre exemplu, un singur om de pe această planetă, acesta fiind Bill Gates, ar putea cumpăra ipotetic, cam 140 de ţări (printre care şi Costa Rica, El Salvador, Bolivia sau Uruguay).
Un alt consătean de-al nostru, Warren Buffett, cu o avere estimată la "doar" 40 de miliarde de dolari ar putea face pe dictatorul în Korea de Nord (asta dacă dictatorul în funcţiune i-ar vinde ţara cu totul). Avera sa ar acoperi şi ultimul dolar din produsul lor intern brut.
În articol, la rubrica "ştiaţi că...", se mai spune că dacă trei dintre cei mai "săraci" membri ai topului şi-ar combina puterea financiară, aceasta ar fi mai mare decât puterea financiară a statului Belize.
Revenind cu picioarele pe pământ, lucurile prezentate în articol sunt un pic mai mult duse la extrem...mai ales că mai toţi membrii topului au cel puţin 80% din avere sub o cu totul altă formă decât bani (acţiuni, proprietăţi, afaceri, etc). Totuşi, cele prezentate în articol, confirmă o bine cunoscută teorie din management, care, în acest caz se traduce cam aşa: 20% din populaţia lumii deţine 80% din bogăţia acestei. În această situaţie poate chiar mai puţin de 20%, deţine un pic mai mult de 80%.
Şi în final o veste bună: Patriciu şi Ţiriac sunt şi ei în top şi ar putea cumpăra Vanuatu ... fiecare, şi le-ar mai rămâne şi de vreo câteva bănci prin Georgia.
Oare cum e să fii Bill Gates?
Numai bine vă doresc şi vise plăcute.
Spor la analizat!
PS: Sursa informaţiei: http://finance.yahoo.com/family-home/article/107885/countries-billionaires-could-buy.html?mod=career-leadership
Clasamentul arată că recesiunea a afectat serios marile averi ale lumii, ceea ce era de aşteptat şi totodată îl reconfirmă pe Bill Gates drept cel mai bogat om al planetei, după ce anul trecut pierduse prima poziţie.
Totuşi ce am găsit interesant în urma publicării acestui top, este articolul apărut odată cu topul, în aceeaşi revistă, având-o ca autoare pe Keren Blankfeld. Aceasta face o analiză comparativă între averile celor mai bogaţi pământeni şi PIB-ul din diverse tări (majoritatea din lumea a treia).
Aflăm astfel, că, spre exemplu, un singur om de pe această planetă, acesta fiind Bill Gates, ar putea cumpăra ipotetic, cam 140 de ţări (printre care şi Costa Rica, El Salvador, Bolivia sau Uruguay).
Un alt consătean de-al nostru, Warren Buffett, cu o avere estimată la "doar" 40 de miliarde de dolari ar putea face pe dictatorul în Korea de Nord (asta dacă dictatorul în funcţiune i-ar vinde ţara cu totul). Avera sa ar acoperi şi ultimul dolar din produsul lor intern brut.
În articol, la rubrica "ştiaţi că...", se mai spune că dacă trei dintre cei mai "săraci" membri ai topului şi-ar combina puterea financiară, aceasta ar fi mai mare decât puterea financiară a statului Belize.
Revenind cu picioarele pe pământ, lucurile prezentate în articol sunt un pic mai mult duse la extrem...mai ales că mai toţi membrii topului au cel puţin 80% din avere sub o cu totul altă formă decât bani (acţiuni, proprietăţi, afaceri, etc). Totuşi, cele prezentate în articol, confirmă o bine cunoscută teorie din management, care, în acest caz se traduce cam aşa: 20% din populaţia lumii deţine 80% din bogăţia acestei. În această situaţie poate chiar mai puţin de 20%, deţine un pic mai mult de 80%.
Şi în final o veste bună: Patriciu şi Ţiriac sunt şi ei în top şi ar putea cumpăra Vanuatu ... fiecare, şi le-ar mai rămâne şi de vreo câteva bănci prin Georgia.
Oare cum e să fii Bill Gates?
Numai bine vă doresc şi vise plăcute.
Spor la analizat!
PS: Sursa informaţiei: http://finance.yahoo.com/family-home/article/107885/countries-billionaires-could-buy.html?mod=career-leadership
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Economia trece prin stomac
Astazi am intrat pe un site al unuia dintre cei mai renumiţi bucătari din lume. Aseară am pus mâna pe una din cărţile lui de bucate (care este de vânzare şi în librăriile din România), şi de la primele poze cu bucatele preparate de el am rămas fascinat.
Bucătarul e Jamie Oliver iar site-ul:
http://www.jamieoliver.com/
Pe TVR 2 are o emisiune în care prezintă reţetele sale şi este o adevărată plăcere să vezi cum găteşte.
Pagina lui oficială de pe youtube este:http://www.youtube.com/user/jamieoliver?blend=1&ob=4
Spor la ... degustat!
Bucătarul e Jamie Oliver iar site-ul:
http://www.jamieoliver.com/
Pe TVR 2 are o emisiune în care prezintă reţetele sale şi este o adevărată plăcere să vezi cum găteşte.
Pagina lui oficială de pe youtube este:http://www.youtube.com/user/jamieoliver?blend=1&ob=4
Spor la ... degustat!
vineri, 2 octombrie 2009
Funny economics
După postarea mai pesimistă de ieri, astăzi vă propun un filmuleţ drăguţ, în engleză, cu tentă economică:
Enjoy:
Spor la analizat şi un weekend plăcut!
Enjoy:
Spor la analizat şi un weekend plăcut!
joi, 1 octombrie 2009
Octombrie roşu
A venit şi octombrie. Eu unul simt deja aerul rece al sărbătorilor. Mai sunt câteva zile până când reclamele o să fie pline de Moşi Crăciuni, fulgi de zăpadă şi cântece tematice. Cred că dacă nu erau problemele astea economice, anul ăsta ar fi început de la jumătatea lui septembrie cu ele.
Acum am televizorul deschis şi văd un titlu care sună aşa "Noi vrem respect". E 1 octombrie, chinezii sărbătoresc 60 de ani de la proclamarea regimului lor comunist, iar la noi, la 20 de ani de la prăbuşirea regimului nostru, roşii şi portocalii mai îngroapă o alianţă.
Cursul EURO a luat-o razna datorită înmormântării. Se vede că nu îi prieşte praznicele politice. Preşedintele dansează ... ţara rezistă (încă).
Copilul meu a făcut otită. Aseară nu a prea dormit. Astăzi a făcut febră. Acum e lângă mine şi vrea să mă joc cu el.
Eu scriu şi mă simt după cum sună şi rândurile de mai sus. Una peste alta urmează o lună de toamnă cu frunze roşii căzute pe tortuar şi cu ochi roşii de nesomn.
Oare ce vroiau să spună cei de la televizor prin "Noi vrem respect"?
Şi în final o melodie pe care am auzit-o de curând şi care e pe atmosferă:
Spor la analizat!
Acum am televizorul deschis şi văd un titlu care sună aşa "Noi vrem respect". E 1 octombrie, chinezii sărbătoresc 60 de ani de la proclamarea regimului lor comunist, iar la noi, la 20 de ani de la prăbuşirea regimului nostru, roşii şi portocalii mai îngroapă o alianţă.
Cursul EURO a luat-o razna datorită înmormântării. Se vede că nu îi prieşte praznicele politice. Preşedintele dansează ... ţara rezistă (încă).
Copilul meu a făcut otită. Aseară nu a prea dormit. Astăzi a făcut febră. Acum e lângă mine şi vrea să mă joc cu el.
Eu scriu şi mă simt după cum sună şi rândurile de mai sus. Una peste alta urmează o lună de toamnă cu frunze roşii căzute pe tortuar şi cu ochi roşii de nesomn.
Oare ce vroiau să spună cei de la televizor prin "Noi vrem respect"?
Şi în final o melodie pe care am auzit-o de curând şi care e pe atmosferă:
Spor la analizat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)