...într-un cuvânt TED.
Am folosit câteva din conferinţele TED în cadrul acestui blog, cuvintele care descriu cel mai bine această iniţiativă fiind THINK BIG!. De fapt şi logo-ul TED include sintagma "Idei care merită împărtăşite". Şi într-adevăr merită.
Pe data de 12 iulie, la Iaşi, are loc prima conferinţă din cadrul TED din România cred, inclusă în seria de evenimente de tip TEDx. Subiectul tratat: FERICIREA.
Informaţii despre acest eveniment pot fi găsite aici: TEDx
Pentru cei care s-au înscris şi vor merge, dar şi pentru ceilalţi cititori ai blog-ului, vă ofer câteva mostre din ce reprezintă conferinţele TED, prezentări pe care nu le-am mai preluat până acum.
Jamie Oliver - bucătar
Tim Berners-Lee - inventatorul WWW
Hans Rosling - doctor şi cercetător. Această prezentare oferă o idee de cum ar trebui să arate unele prezetări făcute pe calculator şi proiectate publicului.
THINK BIG!
Spor la analizat!
miercuri, 26 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
Dreptul la lene ...
În ultimele zile am cam fost ocupat şi perspectiva va fi aceeaşi până la finele lunii. La birou e agitaţie, iar acasă am rămas doar băieţii să ne facem de cap.
Aşadar, postări pe teme mai ample vor fi mai puţine în următoarea perioadă, însă am să las citatele să vorbească în locul meu. Ideea mi-a venit citind Dilema Veche în care, săptămâna asta există un supliment despre Cultura corporatistă ... altfel.
Citatele de azi vor fi despre -muncă-, de unde se înţelege de ce am ales titlul de mai sus.
Aşadar:
"Oamenii care muncesc pe scaun sunt plătiţi mai bine decât cei care muncesc în picioare" - Ogden Nash
"Cel mai bun mijloc să îţi placă propria slujbă este să îţi imaginezi că nu o ai" - Oscar Wilde
"Unul dintre semnele că te apropii de o criză nervoasă este să îţi imaginezi că munca pe care o faci e teribil de importantă" - Bertrand Russell
"Nu vreau să ating nemurirea prin munca mea ... Vreau s-o ating prin a nu muri." - Woody Allen
"Când vecinul tău îşi pierde slujba, se numeşte recesiune economică; când ţi-o pierzi pe a ta, se cheamă depresie economică" - Harry S. Truman (cea mai la obiect definiţie a crizei)
"Când îţi spune cineva că s-a imbogăţit prin muncă întreabă-l: a cui?" - Don Marquis
"Dacă un om face doar ce i se ordonă este un sclav. Dacă face mai mult e un om liber." - Proverb chinezesc
PS: "Dreptul la lene" este o carte scrisă de Paul Lafargue în 1880. Un pasaj consistent din această carte puteţi citi aici. Pe scurt, prezintă o altă viziune asupra a ceea ce generează perioadele de criză economică din economia capitalistă.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Aşadar, postări pe teme mai ample vor fi mai puţine în următoarea perioadă, însă am să las citatele să vorbească în locul meu. Ideea mi-a venit citind Dilema Veche în care, săptămâna asta există un supliment despre Cultura corporatistă ... altfel.
Citatele de azi vor fi despre -muncă-, de unde se înţelege de ce am ales titlul de mai sus.
Aşadar:
"Oamenii care muncesc pe scaun sunt plătiţi mai bine decât cei care muncesc în picioare" - Ogden Nash
"Cel mai bun mijloc să îţi placă propria slujbă este să îţi imaginezi că nu o ai" - Oscar Wilde
"Unul dintre semnele că te apropii de o criză nervoasă este să îţi imaginezi că munca pe care o faci e teribil de importantă" - Bertrand Russell
"Nu vreau să ating nemurirea prin munca mea ... Vreau s-o ating prin a nu muri." - Woody Allen
"Când vecinul tău îşi pierde slujba, se numeşte recesiune economică; când ţi-o pierzi pe a ta, se cheamă depresie economică" - Harry S. Truman (cea mai la obiect definiţie a crizei)
"Când îţi spune cineva că s-a imbogăţit prin muncă întreabă-l: a cui?" - Don Marquis
"Dacă un om face doar ce i se ordonă este un sclav. Dacă face mai mult e un om liber." - Proverb chinezesc
PS: "Dreptul la lene" este o carte scrisă de Paul Lafargue în 1880. Un pasaj consistent din această carte puteţi citi aici. Pe scurt, prezintă o altă viziune asupra a ceea ce generează perioadele de criză economică din economia capitalistă.
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 13 mai 2010
Dezvoltare urbană
... sau cum ai putea trăi în oraş fără grija ţevii de eşapament.
Această postare porneşte de la acest articol.
Fără a da dovadă de ipocrizie susţin orice fel de măsuri care conduc la limitarea traficului rutier emanator de noxe în interiorul oraşului.
În momentul de faţă şi eu sunt unul care contribuie la fondul de noxe al oraşului în care trăiesc, prin ceea ce emană ţeava de eşapament a maşinii pe care o conduc zilnic pentru a-mi transporta greutatea corporală de cele mai multe ori între grădiniţa unde învaţă copilul meu, biroul unde prestez munci şi casa unde dorm.
Precum mulţi care şi-au cumpărat maşină, logica pentru care am făcut această achiziţie a fost dată de faptul că nu există o alternativă sigură şi eficace pentru a scurta distanţele pe care trebuie să le parcug zilnic. Şi celălalt motiv e pentru a mă putea deplasa mai uşor, interurban.
De fapt, eu unul văd rostul unei maşini personale numai pentru transportul interurban. O parchezi la intrarea în oraş, în locuri special amenajate, de acolo iei mijloace de transport în comun sau bicicleta şi aşa te deplasezi în interiorul oraşului. Când ai terminat treaba revii la locul unde ţi-ai parcat maşina, accelerezi şi te întorci la tribul din care faci parte. Locul unde îţi parchezi maşina şi de unde porneşti cu ea spre diverse destinaţii se poate numi de exemplu "nod intermodal de transport". De fapt chiar aşa se şi numeşte, la alţii. Adică sunt unii care au inventat deja apa caldă.
Rolul maşinii de a scurta distanţe a fost greşit înţeles. În cazul acestui mijloc de transport distanţa ar trebui să se măsoare de la 15 km în sus. Până la 15 km să se utilizeze mijloace alternative de transport, respectiv transportul în comun, rolele, bicicletele, şi poate cel mai la îndemână ... pasul.
Eu unul am început ca, la final de săptămână să mă deplasez cu transportul în comun sau la pas. Face bine şi la buzunar şi la sănătate. Încet, încet voi încerca să mai adaug încă o zi în care să implementaz acest program de transport. Nu de alta, dar greutatea corporală de care vă spuneam anterior a cam luat-o razna.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Această postare porneşte de la acest articol.
Fără a da dovadă de ipocrizie susţin orice fel de măsuri care conduc la limitarea traficului rutier emanator de noxe în interiorul oraşului.
În momentul de faţă şi eu sunt unul care contribuie la fondul de noxe al oraşului în care trăiesc, prin ceea ce emană ţeava de eşapament a maşinii pe care o conduc zilnic pentru a-mi transporta greutatea corporală de cele mai multe ori între grădiniţa unde învaţă copilul meu, biroul unde prestez munci şi casa unde dorm.
Precum mulţi care şi-au cumpărat maşină, logica pentru care am făcut această achiziţie a fost dată de faptul că nu există o alternativă sigură şi eficace pentru a scurta distanţele pe care trebuie să le parcug zilnic. Şi celălalt motiv e pentru a mă putea deplasa mai uşor, interurban.
De fapt, eu unul văd rostul unei maşini personale numai pentru transportul interurban. O parchezi la intrarea în oraş, în locuri special amenajate, de acolo iei mijloace de transport în comun sau bicicleta şi aşa te deplasezi în interiorul oraşului. Când ai terminat treaba revii la locul unde ţi-ai parcat maşina, accelerezi şi te întorci la tribul din care faci parte. Locul unde îţi parchezi maşina şi de unde porneşti cu ea spre diverse destinaţii se poate numi de exemplu "nod intermodal de transport". De fapt chiar aşa se şi numeşte, la alţii. Adică sunt unii care au inventat deja apa caldă.
Rolul maşinii de a scurta distanţe a fost greşit înţeles. În cazul acestui mijloc de transport distanţa ar trebui să se măsoare de la 15 km în sus. Până la 15 km să se utilizeze mijloace alternative de transport, respectiv transportul în comun, rolele, bicicletele, şi poate cel mai la îndemână ... pasul.
Eu unul am început ca, la final de săptămână să mă deplasez cu transportul în comun sau la pas. Face bine şi la buzunar şi la sănătate. Încet, încet voi încerca să mai adaug încă o zi în care să implementaz acest program de transport. Nu de alta, dar greutatea corporală de care vă spuneam anterior a cam luat-o razna.
THINK BIG!
Spor la analizat!
marți, 11 mai 2010
Manifest pentru un neuron mai curat ... partea a treia
... şi ultima.
Omul fiind în esenţă un animal social, a comunicat de la începutul existenţei lui ca specie(prin desenele de prin peşteri, prin nori de fum, prin semne şi stări).
Nevoia de comunicare şi de împărtăşire a ideilor este definitorie pentru specia umană şi a ajutat la dezvoltarea societăţii omeneşti, în ritmul alert din ultima sută de ani. În esenţă cam toate invenţiile care au contribuit decisiv la explozia industrială de la început de secol XX au la bază nevoia de comunicare de orice tip a omului, manifestată prin reducerea timpului de parcurgere a distanţelor, prin reducerea timpului de transmitere a informaţiilor, prin dorinţa de a transmite cât mai multe informaţii, etc.
La această revoluţie a comunicării a contribuit şi contribuie din plin telefonul. Această cutie cu butoane a evoluat de la ceva asemănător unei case de marcat, la o minune tehnologică cu cameră foto incorporată, player de muzică şi multe alte funcţii printre care şi cea de telefon.
Adiacent acestei cutii s-au dezvoltat industrii întregi şi pe măsură ce, din ce în ce mai multe cuvinte "zboară" prin aer, aceste industrii prind avânt şi ne agaţă fără să ne dăm seama într-un cerc vicios.
Dependenţa faţă de telefon este un lucru cunoscut, existând persoane care, dacă îşi uită telefonul acasă, trec de la senzaţii de anxietate la reacţii fizice de genul transpiraţiilor şi chiar ticurilor, pe tot parcursul zilei. Fără să ne dăm seama aş putea spune că telefonul a devenit în ziua de azi un viciu. Nu face găuri în plămâni sau în ficat precum tutunul şi alcoolul, însă încetul cu încetul ne face găuri direct în creier.
Întrebare: Câte zile rezistaţi fără să aveţi la voi telefonul mobil?
Şi în final o reclamă la această cutie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Omul fiind în esenţă un animal social, a comunicat de la începutul existenţei lui ca specie(prin desenele de prin peşteri, prin nori de fum, prin semne şi stări).
Nevoia de comunicare şi de împărtăşire a ideilor este definitorie pentru specia umană şi a ajutat la dezvoltarea societăţii omeneşti, în ritmul alert din ultima sută de ani. În esenţă cam toate invenţiile care au contribuit decisiv la explozia industrială de la început de secol XX au la bază nevoia de comunicare de orice tip a omului, manifestată prin reducerea timpului de parcurgere a distanţelor, prin reducerea timpului de transmitere a informaţiilor, prin dorinţa de a transmite cât mai multe informaţii, etc.
La această revoluţie a comunicării a contribuit şi contribuie din plin telefonul. Această cutie cu butoane a evoluat de la ceva asemănător unei case de marcat, la o minune tehnologică cu cameră foto incorporată, player de muzică şi multe alte funcţii printre care şi cea de telefon.
Adiacent acestei cutii s-au dezvoltat industrii întregi şi pe măsură ce, din ce în ce mai multe cuvinte "zboară" prin aer, aceste industrii prind avânt şi ne agaţă fără să ne dăm seama într-un cerc vicios.
Dependenţa faţă de telefon este un lucru cunoscut, existând persoane care, dacă îşi uită telefonul acasă, trec de la senzaţii de anxietate la reacţii fizice de genul transpiraţiilor şi chiar ticurilor, pe tot parcursul zilei. Fără să ne dăm seama aş putea spune că telefonul a devenit în ziua de azi un viciu. Nu face găuri în plămâni sau în ficat precum tutunul şi alcoolul, însă încetul cu încetul ne face găuri direct în creier.
Întrebare: Câte zile rezistaţi fără să aveţi la voi telefonul mobil?
Şi în final o reclamă la această cutie:
THINK BIG!
Spor la analizat!
luni, 10 mai 2010
Unde-s pistoalele...unde-s pumnalele...
FMI - Fondul Mortuar Internaţional. Pe unde trece se lasă cu cadavre. La propriu şi la figurat. Şi asta nu de acum ci de la apariţia lui. Dar vorba proverbului "prost nu e cel care dă, ci cel care cere" (proverbul e de fapt invers însă în relaţia cu FMI asta e varianta corectă).
Şi noi am cerut. Iar ei ne-au dat ... un ban care se dovedeşte pe zi ce ce trece "ochiul dracului".
Criza din 2008 a resuscitat această instituţie care nu prea mai era băgată în seamă de ţările lumii. Chiar şi noi i-am spus un NU politicos prin 2007, parcă.
Eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei, însă "ceva e putred în Danemarca". Şi începe să putrezească şi pe la noi. Eu am să îmi exprim părerea prin muzică. Nu a mea...pentru că nu am veleităţi însă am avut de unde să mă inspir:
Vali Sterian
şi varianta actuală, foarte actuală:
BUG Mafia - atenţie conţine limbaj explicit, nerecomandat cardiacilor:
THINK BIG!
Spor la analizat!
Şi noi am cerut. Iar ei ne-au dat ... un ban care se dovedeşte pe zi ce ce trece "ochiul dracului".
Criza din 2008 a resuscitat această instituţie care nu prea mai era băgată în seamă de ţările lumii. Chiar şi noi i-am spus un NU politicos prin 2007, parcă.
Eu nu sunt adeptul teoriei conspiraţiei, însă "ceva e putred în Danemarca". Şi începe să putrezească şi pe la noi. Eu am să îmi exprim părerea prin muzică. Nu a mea...pentru că nu am veleităţi însă am avut de unde să mă inspir:
Vali Sterian
şi varianta actuală, foarte actuală:
BUG Mafia - atenţie conţine limbaj explicit, nerecomandat cardiacilor:
THINK BIG!
Spor la analizat!
vineri, 7 mai 2010
Muzica de vineri - Violeta
Şi pentru că astăzi o persoană foarte dragă şi apropiată de sufletul meu mai întinereşte cu un an, am ales o melodie numai bună de marcat momentul:
La mulţi şi frumoşi ani!
THINK BIG!
Spor la analizat!
La mulţi şi frumoşi ani!
THINK BIG!
Spor la analizat!
joi, 6 mai 2010
Când ne ajunge trecutul din urmă ...
Prin octombrie anul trecut scriam asta: "Veniţi de luaţi mărire".
Se pare că data scadenţei a sosit. Cum economia nu merge pe vorbe ci pe productivitate, era de aşteptat. Între momentul octombrie 2009 şi până în prezent vorbele au atins pe o bursă imaginară un indice colosal, în timp ce productivitatea merge şchiop şi respiră din greu.
În două decade România nu a făcut tranziţia de la economia comunistă la economia de piaţă, ci la economia de la piaţă. Bazată pe negocieri triviale şi pe ridicări corale de ton.
Adevăraţii conducători îşi dovedesc măiestria în momente de criză. Criza a venit ... unde sunt adevăraţii conducători?
Vorba unui jurnalist pe care îl citesc frecvent: "toată "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor şi pensiilor cu bani împrumutaţi de peste tot, de la FMI, de la UE, de la bănci. Nu trebuie să fii premier şi să fi făcut o facultate pentru asta, e o operaţiune la îndemâna unui handicapat mintal".
Restul articolului îl puteţi citi aici.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Se pare că data scadenţei a sosit. Cum economia nu merge pe vorbe ci pe productivitate, era de aşteptat. Între momentul octombrie 2009 şi până în prezent vorbele au atins pe o bursă imaginară un indice colosal, în timp ce productivitatea merge şchiop şi respiră din greu.
În două decade România nu a făcut tranziţia de la economia comunistă la economia de piaţă, ci la economia de la piaţă. Bazată pe negocieri triviale şi pe ridicări corale de ton.
Adevăraţii conducători îşi dovedesc măiestria în momente de criză. Criza a venit ... unde sunt adevăraţii conducători?
Vorba unui jurnalist pe care îl citesc frecvent: "toată "strategia" guvernelor Boc s-a rezumat la plata salariilor şi pensiilor cu bani împrumutaţi de peste tot, de la FMI, de la UE, de la bănci. Nu trebuie să fii premier şi să fi făcut o facultate pentru asta, e o operaţiune la îndemâna unui handicapat mintal".
Restul articolului îl puteţi citi aici.
THINK BIG!
Spor la analizat!
Încă puţină muzică ...
Cred că în curând ajung la cele 100 de melodii de ascultat într-o viaţă. Nu am numărat să văd exact câte am postat. Astăzi vă mai propun 3, din filme:
Hans Zimmer
Yiruma
Goran Bregovic
THINK BIG!
Spor la analizat!
Hans Zimmer
Yiruma
Goran Bregovic
THINK BIG!
Spor la analizat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)