Reţeta unei ACB reuşite

Am observat că cei care intră pe acest blog vin şi de pe google, căutând după termeni precum analiza cost beneficiu, analiza cost beneficiu schi, analiza cost beneficiu şcoli şi alte variaţiuni care au în componenţă termenul de analiză cost beneficiu.

Nevoia de informaţie în acest domeniu este destul de ridicată, mai ales că până la apariţia HG 28/2008, această analiză nu era solicitată decât pentru investiţiile care vizau obţinerea de finanţări externe, nerambursabile, prin programe gen PHARE, ISPA.

În literatura românească nu există o abordare a acestui domeniu. Cărţile care există sunt orientate în special pe analize financiare, analize diagnostic şi în general pe partea de analize mai mult din perspectiva prelucrării datelor contabile şi obţinerii unor indicatori necesari în procesul decizional la nivel de firmă.

Analiza cost beneficiu reintroduce în vocabularul de specialitate o sintagmă care în ultima perioadă este foarte des rostită: dezvoltare sustenabilă. Abordarea din cadrul acestui demers este una orientată spre nevoile societăţii. Raţionamentul pentru care se realizează o analiză cost beneficiu în cadrul fiecărui proiect de investiţii (major sau mai redus ca valoare) este dat de necesitatea de a demonstra în ce măsură intervenţia prin acel proiect va afecta pozitiv, dar mai ales negativ generaţiile viitoare care vor beneficia de rezultatele acelui proiect.

Nu putem vorbi de analiză cost beneficiu decât în contextul unui proiect şi a unui orizont de timp care de regulă variază între 10 şi 25 de ani.

În aceste condiţii, deşi în domeniul analizei cost beneficiu nu putem vorbi de şabloane prestabilite, se pot enumera o serie de ingrediente care, "utilizate" în cantităţi potrivite, conduc la obţinerea unei analize cost beneficiu uşor de digerat, în cadrul oricărui tip de proiect:

• familiarizarea cu domeniul în care se realizează proiectul;
• studierea atentă a documentelor puse la dispoziţie de finanţator, oricare ar fi acesta (bancă, minister, for extern) care au legătură cu proiectul pentru care realizaţi analiza;
• studierea legislaţiei în domeniu (în cazul României HG 28/2008) pentru a respecta structura impusă pentru analiza cost beneficiu. Pe lângă acest tip de legislaţie trebuie studiate şi regulamentele europene (în cazul proiectelor cu finanţare europeană nerambursabilă), care fac referire la aspecte legate de ACB (ex. Regulamentul 1083, art.55, completat de reg. 1341/2008);
• studierea literaturii de specialitate (ex. Ghiduri pentru realizare analizei cost beneficiu, documente puse la dispoziţie de foruri externe: Banca Mondială);
• structurarea informaţiilor în cadrul formatului de analiză astfel încât să fie uşor de urmărit şi să se urmeze o înşiruire logică a acestora: ipoteze de lucru, date de intrare (inputuri), calcularea indicatorilor (outputuri). Trebuie evitată redundanţa informaţiilor;
• culegerea datelor necesare dimensionării inputurilor din analiza financiară (ex: consumuri de electricitate, tarif /kWh) folosind diverse surse de informaţii. Datele de intrare trebuie justificate şi calculate explicit;
• culegerea datelor necesare dimensionării externalităţilor din analiza socio-economică (ex: costul unei vieţi, vieţi salvate) folosind diverse surse de informaţii. Inputurile trebuie calculate explicit şi justificate;
• crearea unei înşiruiri de tabele într-un program de calcul tabelar pentru automatizarea procesului de calculare a inputurilor şi a indicatorilor necesari;
• folosirea de programe specializate pentru analizele de senzitivitate şi de risc. Este necesară o abordare cantitativă a riscului, nu numai calitativă. Nu trebuie uitat că în analiza cost beneficiu se lucrează cu ipoteze, nu cu certitudini, mai ales când vorbim de un orizont de timp de 20 de ani. În aceste condiţii, analizelor de senzitivitate şi de risc trebuie să li se acorde importanţa cuvenită.

Cantităţile din fiecare ingredient se pun după gust, însă nu trebuie căzut în capcana supraîncărcării analizei cu foarte multe informaţii cu caracter teoretic, culese din diverse surse, pierzându-se din vedere esenţialul, dar nici să se ajungă la cealaltă extremă, în care analiza este reprezentată de o înşiruire de tabele, cu cifre nejustificate şi indicatori pozaţi. Varianta cu analiza de o pagină nu se pune.

Poftă bună ... şi spor la analizat.

Beneficii ecologice

Cu ceva vreme în urmă a apărut un studiu legat de poluare şi internet, respectiv despre cât de mult dioxid de carbon se emană în atmosferă în urma unei căutări folosind un motor de căutare, în cazul respectivului studiu, folosind Google. Aici aveţi referinţa:

http://www.cotidianul.ro/o_simpla_cautare_pe_google_emana_7_grame_de_co2-69876.html

În vremurile pe care le trăim, în care se fac studii intense pentru a găsi soluţii în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, a se vedea aici:

http://www.actualitateamureseana.eu/vaci_ce_ragaie_mai_putin.html?axBA2001xABdxBA1409xABbxBAartDetxABjxBAf

orice ajutor din partea fiecăruia este bine venit.

Pe site-ul www.stopco2.ro am dat peste două ghiduri practice. Pe lângă caracterul lor ecologic aceste ghiduri oferă idei pentru cei care realizează analize cost beneficiu, în vederea determinării de beneficii economice pentru proiecte din domeniul îmbunătăţirii infrastructurii rutiere. Abordarea este simplistă, dar cu puţină imaginaţie şi documentare se pot identifica pentru astfel de proiecte anumite beneficii foarte importante, utilizând ideile pe care le voi enumera în cele ce urmează:

• mergi cu viteza constanta si nu foarte repede (40 in oras si 80 in afara)
• nu brusca masina (fara frane si accelerari bruste), nu tura motorul inutil
• verifica periodic presiunea in anvelope
• nu folosi aerul conditionat decat daca este absolut necesar
• nu merge cu geamurile deschise la viteze mari
• nu supraincarca masina
• daca stationezi o perioada mai lunga de timp opreste motorul
• nu incalzi motorul inainte de plecare (chestie inutila daca nu ai vreODacie 1300)
• fa-i reviziile periodic

Cele mai importante sunt primele doua. Daca merg constant, cu o viteza medie, si nu bruschez masina, consum in Bucuresti 9-10 litri/100 km si la drum lung 5 litri. Daca la volan este cineva care are pasiunea turarii motorului, franelor bruste si mersului cu o viteza la limita legalitatii (legalitatii de pe autostrada, cu mentiunea ca de obicei nu e acolo), consuma 12-13 in oras si 10 in afara lui. La un drum de 300 km, condusul ecologic economiseste vreo 60 de lei. Parca nu-i chiar de lepadat, nu?

SURSA: http://www.stopco2.ro/2009/06/26/cum-sa-conducem-economic-si-ecologic/

Cel de-al doilea ghid poartă titlul: Ce v-ar putea convinge sa va dati jos din masina?

O săptămână reuşită şi ....

spor la analizat.

Monedă şi credit

Pentru cei care au terminat o facultate cu profil economic titlul este foarte familiar. Există (sau exista că după noua programă Bologna nu ştiu care mai e situaţia) un obiect în programa din primii doi ani de facultate, cu această denumire, la care se învaţă despre politica monetară, despre sectorul bancar, şi un pic de istorie a monedei.

Astăzi, pe site-ul BNR au fost publicaţi indicatorii monetari la nivelul lunii mai 2009 şi parcurgând raportul mi-am adus aminte de acest obiect de studiu.

Concluziile care se trag în urma studierii acestei raportări sunt următoarele:

• Activele externe nete au scăzut în mai 2009 faţă de mai 2008 cu 47,4%. Acest lucru susţine evoluţia din ultima perioadă a deficitului de cont curent în sensul că arată cum importurile au cunoscut o scădere semnificativă (şi aici mă refer în special la importurile legate de investiţii în mediul privat).
• Numerarul în circulaţie a crescut în mai 2009 faţă de mai 2008 cu 5,7%. Creşterea este una normală şi comparabilă cu anii anteriori.
• De remarcat o creştere a creditului neguvernamental atât pentru populaţie cât şi pentru firme în mai 2009 faţă de mai 2008 (pentru populaţie cu 30,4% iar pentru firme cu 20,5%). Se pare că piaţa creditelor nu a îngheţat şi ştirile alarmiste nu prea îşi au justificare.
• Un ultim aspect remarcat este cle legat de creditul guvernamental. Preiau în întregime paragraful în care se vorbeşte despre evoluţia acestuia de pe site-ul BNR: "Creditul guvernamental1 a crescut în luna mai cu 4,4 la sută, până la 33 186,9 milioane lei. La 31 mai 2009, creditul guvernamental a înregistrat o creştere de 212,4 la sută (194,8 la sută în termeni reali) faţă de 31 mai 2008." Semn că a fost încheiat acordul cu FMI, pentru cei mai sceptici, însă şi semn că ne aşteaptă o perioadă de plată a unor dobânzi mult mai mari decât plătea România până în prezent. Vorbim de un credit care, ca orice credit este purtător de costuri, respectiv dobânzi, pe care statul român aka. NOI TOŢI urmează să le plătătim.

La muncă tovarăşi şi ....

...spor la analizat.

Cine are pensionari, să-i termine psihic!

Parafrazându-l pe Badea, Trăim în România şi asta ne termină psihic!.

Pe mine, pe tine. Nu cred cineva din această ţară a scăpat de stresul indus zilnic de sistem. Pe lângă faptul că nu este funcţional, mai crează disfuncţionalităţi şi în viaţa de zi cu zi a fiecăruia.

Această postare e un pic pe lângă tema acestui blog, însă nu m-am putut abţine să nu îmi spun ofu' mai ales că este posibl ca printre cei ce citesc acest blog să fie persoane care au în familie persoane care s-au pensionat pe caz de boală (invaliditate gradul III).

Scenariul este aiuristic. În anul 2008, persoanei pensionate pe caz de boală i se sistează plata pensiei pentru că realizează venituri şi din alte surse. Primeşte o hârtie şi se conformează pentru că a invăţat că ceea ce spune statul e sfânt (foarte greşită învăţătură).

(Singurele lucruri pe care trebuie să îl înveţi despre stat sunt: "Statul este cel mai prost gestionar" şi "Statul nu pierde niciodată", iar în cazul statului român, "Statul câştigă folosindu-se de orice mijloace", exact ca şi în cazul pe care vi-l relatez).

Timpul a trecut şi astăzi, cu câteva ore în urmă, primeşte o altă hârtie cu antetul CNPAS (casa judeţeană de pensii ..... ), cu număr de ieşire din data de 05.06.2009, prin care se solicită rambursarea sumei aproximative de 7.500 lei, reprezentând pensia încasată de persoana în cauză între 2005 şi 2008, momentul în care s-a sistat plata pensiei.

Lucurile pot părea normale la prima vedere însă această rambursare a pensiei (însoţită de specificaţia că prezenta decizie prezintă titlu executoriu), este justificată prin legea nr.19/2000. La momentul apariţiei legii, pensionarii pe caz de boală (invaliditate grad III) nu erau prinşi la persoanele care pot cumula pensia cu alte venituri, însă în 2001, legea a fost completată pentru a cuprinde şi aceste persoane. Şi de atunci legea aşa a rămas.

Suntem în anul de graţie 2009, an în care domnul jurist de la CNPAS-ul pe care nu l-am menţionat dovedeşte că nu cunoaşte legea (sau o cunoaşte şi vrea să încerce nervii unei persoane de 49 de ani).

Pe lângă faptul că semnează fără a-i apărea numele în clar, pe decizia respectivă apar cu semnătură (dar fără nume în clar) încă 4 persoane între care şi directorul (sau directoarea) acelei case de pensii.

În aceste condiţii (vorbim de un pensionar pe caz de boală - dacă suferea de insuficienţă cardiacă, vorbim de o persoană pentru care 7.500 de lei noi nu reprezintă decontul pe telefonul mobil) cum mai pot avea încredere în acest sistem? Şi eu am cam jumătate din vârsta persoanei afectate direct de ceea ce s-a întâmplat.

Şi nu mi-e de mine ci mai ales de faptul că în această piesă de teatru prost şi periculos pusă în scenă, de 3 ani de zile a intrat şi copilul meu. Nu vreau să mă gândesc că va avea de a face şi el în sistemul public cu jurişti care nu cunosc legea, cu economişti care nu ştiu economie, cu ingineri care nu ştiu ce-i aia ruletă (asta e cam forţată) şi în general cu diletantişti pe posturile pe care sunt puşi.

În final subscriu la articolul doamnei Andreea Vass pe care l-a citit via blog Dan Selaru şi a cărui link vi-l postez aici (doamna e din sistem da nu ştiu ce caută în momentul ăsta acolo ... la urma urmei nu o ascultă nimeni):

http://www.zf.ro/opinii/scaderea-brutala-a-deficitului-de-cont-curent-da-semnalele-economiei-in-agonie-4586625/

Spor la analizat.

Drumurile noastre toate ... se vor termina vreodată?

Este miercuri şi sunt la servici. Mă pregătesc de o întâlnire cu un client şi între timp am avut o discuţie interesantă cu o colegă legată de un proiect care urmăreşte instalarea de camere de supraveghere pe mai multe drumuri naţionale şi pe cei 200 şi un pic de km de autostradă.

Din subiect în subiect începând cu despre cum se defineşte un venit şi continuând cu dacă veniturile din amenzi pot fi considerate venituri generate de proiect am ajuns şi la subiectul beneficiilor economice generate de un astfel de proiect.

Şi aici mi-am dat seama de un lucru. Cei care ne conduc ţara de 20 de ani încoace ţin la vieţile noastre şi vor să ne protejeze de noi înşine. Altfel, nu am cum să îmi explic de ce în cei 20 de ani nu s-au putut finaliza decât 200 şi ceva de km de drumuri rapide, într-o reţea de 198.760 km de drumuri de toate tipurile, conform datelor furnizate de CNADNR.

Ştiţi de ce? Pentru că raţionamentul celor care s-au perindat la Ministerul Transporturilor a fost următorul: este mai importantă siguranţa cetăţeanului şi reducerea numărului de accidente mortale, decât reducerea timpului de deplasare dintre punctul A şi punctul B. În transporturi nu funcţionează liberul arbitru.

Ia să ne gândim un pic care este riscul unui accident mortal pe un drum plin de gropi, sau care trece prin j'de mii de localităţi pentru a lega oraşul mare A de oraşul mare B, sau care are ca limită de viteză reală (nu vorbim de ce spun indicatoarele), de 50 de km la oră. Unul foarte mic. Şi în nici un caz viteza nu va constitui factorul principal pentru accidente mortale, în astfel de situaţii.

Generalizând raţionamentul:
- turismul din România este la pământ, în ciuda frumuseţilor naturale pe care le deţinem, pentru că cei de la minister protejează turiştii de condiţiile insalubre din locurile de cazare;
- protecţia mediului şi mediul în general este neglijat pentru că cei din ministerul de profil vor să conserve comoditatea populaţiei;
- agricultura este undeva prin Evul Mediu târziu, pentru că toţi miniştrii agriculturii din ultimii 20 de ani au dorit să protejeze pământul de acţiunea necontrolată a omului.
- economia este intubată la Terapie intensivă pentru că dezvoltarea acesteia aduce grave prejudicii stratului de ozon şi timpului liber de care va dispune populaţia.
- bazele sportive sunt în paragină pentru că cei de la ministerul de profil vor să protejeze pe tineri de accidentările grave de pe terenul de sport.

Orice acţiune are şi o reacţiune. De aceea este bine să gândeşti în termeni de analiză cost-beneficiu când doreşti să întreprinzi un lucru. Însă un aspect este clar, cei care ne-au condus fie cu bună ştiinţă (lucru foarte periculos), fie din neştiinţă (un lucru la fel de periculos), au făcut (în cazul în care au făcut) o analiză cost beneficiu a acţiunilor pe care le-au întreprins, bazată pe date de intrare eronate (atât la nivel de beneficii cât şi la nivel de costuri).

Şi rezultatele au apărut imediat:

• Mercedes îşi motivează alegerea pentru amplasare fabricii în Ungaria prin lipsa unei infrastructuri rutiere corespunzătoare în România.
• Turiştii străini dar mai ales cei din ţară, chiar dacă au ce vizita în România, preferă destinaţii din alte părţi decât cele mioritice.
• Rata obezităţii în rândul populaţiei a crescut odată cu numărul bolilor asociate obezităţii.
• Produsul Intern Brut suferă în această perioadă, în care atuul nostru pentru a nu suferi, putea fi de departe agricultura.

Oare câte beneficii reale s-au pierdut pentru ţara aceasta datorită acestei analize cost beneficiu prost făcute pe orizontul ultimilor 20 de ani?

De la lume adunate...

În periplul meu pe internet mai dau peste anumite materiale cu referire la ACB. După ce am postat o prezentare făcută de mine demersului de realizare a analizei cost beneficiu, astazi voi posta o prezentare făcută de alţii, respectiv de nişte experţi din Estonia sub oblăduirea Jaspers.

Este o prezentare cu un preponderent caracter teoretic. Din punctul meu de vedere, în acest domeniu conteaza foarte mult să înţelegi teoria pentru a reuşi în practică. Nu există o reţetă prestabilită pentru realizarea unei analize şi cu atât mai mult, în cazul în care mergi pe principiul "lasă că un pic de insipiraţie de la alţii nu strică", există mari şanse "să te faci de râs".


Prezentare ACB - Jaspers - Estonia

Spor la analizat.

ACB - ABC, următorul episod

Astăzi am să vă pun la dispoziţie o prezentare făcută de mine, după mai multe materiale bibliografice listate la sfârşitul acesteia, a demersului de realizare a Analizei cost beneficiu.

Ceea ce este prezentat în cele ce urmează are un preponderent caracter teoretic şi trasează în linii mari paşii care trebuie urmaţi pentru a realiza o ACB bine structurată.

Vă recomand să studiaţi sursele bibliografice listate la finalul prezentării pentru a vă completa cunoştinţele în domeniu.

Şi încă un lucru, pe lângă structură şi rezultate, într-o ACB bine făcută contează calitatea datelor de intrare şi a surselor de unde sunt preluate aceste date. Fiecare input trebuie justificat şi corect măsurat.


Analiza Cost Beneficiu

Spor la analizat.

Dătătorul de păreri - exemplul 1 - politicianul

Scriu la două zile de când, în mod public şi nesilit de nimeni politicianul mi-a oferit exemplu de "dătător de păreri".

Şi nu e vorba de un politician oarecare. E vorba de cel în jurul căruia zumzăie toata presa şi a cărui vorbă este întoarsă de "analişti" pe toate părţile.

S-a întâmplat într-o duminică. Zi liniştită, până când, într-o transmisie de la şedinţa de guvern domnul politician rosteşte apăsat "Intrăm în recesiune"! după ce a acuzat pe cei de la BNR că sunt prea optimişti şi că au dezinformat populaţia în legătura cu ce o să se întâmple în plan economic pe plaiurile mioritice.

Nu vreau să dau tentă politică postării. Nu asta e menirea ei. Nu am să scriu nici care e numele politicianului...cu siguranţă stiţi despre cine este vorba. Vreau doar să îmi exprim şi eu părerea şi să discut împreună cu voi pe seama pericolului unor astfel de "păreri", spuse de persoane cu o vizibilitate publică foarte pronunţată.

Din răspunsurile primite la sondajul publicat pe blog 88% din cele 9 persoane care au raspuns, se simt mai mult sau mai puţin afectate de problemele economice actuale. Un singur raspuns a fost pentru NU - criza este o perioadă de oportunităţi. Nu ştiu care e marja de eroare a sondajului însă ştiu sigur că răspunsurile sunt reprezentative pentru toţi cei care îmi citesc blogul. De aici îmi dau seama că suntem afectaţi de problemele economice fără ca cineva să ne spună asta.

O simţim fie în ratele de la bancă, fie în coşul zilnic, fie prin modalitatea în care ne petrecem timpul liber.

Şi atunci, de ce să apară un personaj, pentru că într-o piesă de teatru proastă cum e politica românească, politicianul menţionat nu este decât un personaj, care să rostească o replică mai mult decât evidentă în realitatea pe care o trăim?

Şi ca să vă daţi seama de pericolul unor astfel de derapaje uitaţi-vă la evoluţia cursului leu-euro începând cu ziua de luni. Şi impactul nu se va opri aici.

Înţeleg că nu trebuie să debordăm de optimism în astfel de vremuri, ăsta e un alt pericol, însă şi extrema cealaltă este dăunătoare.

Până la urmă, îmi dau seama că această criză economică a început datorită unor disfuncţionalităţi ale sistemului financiar mondial însă continuă şi va continua şi datorită "puterii cuvântului" rostit de către "dătătorii de păreri" cu statut de persoane publice şi formatori de opinie.

Voi ce credeţi?

Familia şi economia

În dimineaţa asta, am primit pe mail un documentar foarte interesant pe care aş dori să îl împărtăşesc cu voi. E de aproximativ o oră din care am reuşit să văd vre-o zece minute. Aceste 10 minute m-au convins cam cât de complexe sunt problemele cu care ne confruntăm.

Deci, faceţi o pauză (mai lungă) şi urmăriţi:



Aştept părerile voastre.

Vizionare plăcută.

Tetris de criză

Cred că ştiţi faimosul joc care pe 6 iunie v-a împlini 25 de ani de existenţă. Inventat de un rus jocul a reprezentat pentru împătimiţii de jocuri electronice ceea ce a reprezentat cubul Rubbik pentru cei împătimiţi de jocurile de logică. Nu ştiu câţi dintre voi nu v-aţi jucat niciodată cu un astfel de joc însă cu siguranţă aţi auzit de el.

Şi acum să vă spun ce legătură am găsit eu între acest joc şi domeniul economic (în afara sutelor de milioane de dolari pe care le-a adus din vânzări). Am intrat pe pagina http://www.reuters.com/ să văd ce se mai întâmplă pe afară, iar la categoria de informaţii despre economie şi finanţe am dat de următorul grafic:

Imaginea anterioară redă evoluţia ratelor dobânzilor practicate de băncile centrale din (şi acum le luăm în ordinea din legendă): Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Japonia, Canada, Zona Euro, pe orizontul 2007 - 2009.

Nu-i aşa că acest grafic seamănă cu un joc Tetris în desfăşurare? Oare cum se va termina?

PS: Pentru evoluţia ratei dobânzii din zona EURO se potriveşte o zicere optimistă: Nu se ridică, nu se ridică, da ce frumos atârnă!!!

O opinie

Nu am mai scris de mult şi din lipsă de timp dar şi din cauza unui "blocaj narativ". Nu ştiu dacă blocajul a trecut însă pentru că am puţin timp la dispoziţie aş dori să deschid o discuţie pe marginea căreia au mai divagat şi alţii.

În ultimii 20 de ani în nomenclatorul neoficial al meseriilor a apărut o nouă poziţie care se numeşte "dătătorul de păreri". Aceasta se adaugă altora precum "deontologul de serviciu" sau "deformatorului de opinie". De fapt, dacă stau şi mă gândesc bine cele două reprezintă variaţiuni ale primeia. Se spune că toată lumea se pricepe cel mai bine la fotbal (aici vorbesc de lumea bărbaţilor) şi la politică. Însă în ultima perioadă domeniile în care foarte mulţi "se pricep" au devenit din ce în ce mai variate.

O simplă trecere în revistă a programelor televiziunilor de ştiri în special arată că românul a devenit expert în economie cu toate subdiviziunile sale, cultură, jurnalism, sport, industrie, mediu, politică externă şi internă, apărare, etc. Cred, însă nu ştiu sigur, că doar ştiinţele exacte au scăpat de spiritul critic al cetăţeanului român (asta pentru că programe gen Descovery sau National geografic nu au emisiuni de dezbateri).

În acest post am să mă opresc asupra "dătătorului de păreri" pe teme economice. De la început trebuie să facem distincţia între persoana care îşi exprimă o opinie şi "dătătorul de opinie". Persoana care îşi exprimă o opinie în legătură cu un domeniu este persoana care lucrează sau are de a face zilnic cu domeniul respectiv, care şi-a format o bază de date în legătură cu acel domeniu şi care îşi exprimă părerea prin argumente şi respectă regulile de bună purtare în comunicare.

În contrast cu această tipologie, "dătătorul de păreri" are vagi idei în legătură cu domeniul despre care îşi dă cu părerea, generalizează, singurul argument cu care îşi susţine ideile este vocea ridicată, iar în ceea ce priveşte comportamentul în comunicare, deviza după care se ghidează este: dacă vorbesc odată cu interlocutorul nu se mai aud prostiile pe care le debitez (asta e opinia mea pentru că pentru "dătătorul de păreri" prostiile pe care le debitează sunt adevărate axiome şi ăsta e adevăratul pericol care se ascunde în spatele acestei tipologii mai ales atunci când acest "dătător" este perceput şi ca formator de opinie).

Acum să revenim la "dătătorul de păreri" în domeniul economic. În aceste vremuri tulburi pe plan economic această tipologie s-a dezvoltat şi specimene au apărut ca ciupercile după ploaie (în acest caz ploaia acidă a crizei economice).

Pe blogul lui Dan Popa, pe care îl mai citesc din când în când şi care e trecut în blog-roll-ul meu, chiar sub titlul acestuia, apare scris următoarea frază:"A fi jurnalist de business inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a intamplat". Mi-a sărit în ochi această frază şi îmi dau seama că în ea este înglobată într-un fel diferenţa între persoana care îşi exprimă o opinie şi "dătătorul de păreri" pe teme economice. Diferenţa ar fi următoarea:

A fi o persoană care îşi exprimă o opinie avizată în domeniul economic înseamnă să fii capabil să spui ce-o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poţi argumenta de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

A fi "dătător de păreri" în domeniul economic înseamnă să susţii cu vehemenţă că ştii sigur ce o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar după ce tot ceea ce ai susţinut cu vehemenţă nu s-a întâmplat să continui cu aceeaşi vehemenţă să faci previziuni.

De curiozitate, urmăriţi posturile de ştiri dar şi cele de business şi încercaţi să identificaţi tipologia "dătătorului de păreri". Nu cred că o să trebuiască să urmăriţi prea mult timp.

Vi s-a întâmplat "să daţi cu capul" de astfel de persoane? Vă provoc la o discuţie legată de această tipologie şi despre cum v-a afectat pe voi comportamente de acest tip.