Manifest pentru un neuron mai curat ... prima parte.

V-am promis o continuare a postării "Dintre sute de cutii ..." prin care să vă prezint în primul rând beneficiile aduse de limitarea, dacă nu chiar renunţarea la anumite obiceiuri care s-au dezvoltat de-a lungul timpului în relaţia dintre noi şi "cutiile" din viaţa noastră.

Şi prima "cutie", poate cea mai infiltrată în obiceiurile noastre este televizorul. Televiziunea are o istorie de 110 ani (Cuvîntul "televiziune" a fost inventat de inginerul rus Konstantin Perski. Termenul a fost folosit pentru prima data pe 18 august 1900, în cadrul discursului susţinut de specialistul rus la Congresul Internaţional de Electronică de la Paris.), trecând mai bine de 60 de ani de când pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Istoria televiziunii o puteţi vizualiza aici.

Rolul primar al acestui mediu de comunicare este cel de transmitere de informaţii. Însă de la o vreme, dacă nu cumva chiar de la apariţia ei, televiziunea se dovedeşte a fi un veritabil joc de ping pong în care mingile sunt neuronii noştri. Şi jocul de ping pong se datorează în principal modului în care sunt prelucrate şi prezentate informaţiile prin intermediul acestui mediu.

Nu ştiu de câte ori aţi avut senzaţia că un anume fenomen sau anumite acţiuni sunt prezentate ca şi cum mai rău de atât nu se putea întâmpla, sau de câte ori emisiunile realizate şi transmise prin bombardarea cu electroni, nu vă bombardează la rândul lor sinapsele cu ceea ce generic se intitulează divertisment?

Toată această industrie este gândită din punctul meu de vedere pentru a îngheţa imaginaţia şi pentru a plasa fiinţa umană într-o amorţeală atât fizică cât mai ales psihică. Generaţiile care au trăit sub comunism nu realizează că lipsa sau limitarea acestui mediu de comunicare, dar şi a altora, le-a dat şansa să facă lucuri cu adevărat uimitoare... să petreacă timp cu familia, să facă haz de necaz, să se plimbe, să meargă la teatru, să viziteze muzee, să participe la concerte, să citească, să îşi aloce timp sieşi, să fie indirect ecologişti.

Şi apropo de o zi fără această cutie, o zi de weekend când tentaţiile sunt mai mari şi telecomanda e pentru unii o prelungire a mâinii:

Ora 8:00, 9:00, 10:00 - trezirea, fiecare după ritmul propriu. Pregătirea micului dejun în casă şi înfruptarea din bunătăţile pregătite împreună cu familia sau cu partenerul sau singur.

Ora 11:00 - plimbarea de dimineaţă spre prânz sau în cazul în care vremea nu permite culturalizare prin citirea unei cărţi.

Ora 14:00 - prânzul şi somnul de frumuseţe.

Ora 16:00 - plimbarea de după amiază, petrecerea timpului în familie, vizitarea unor vechi prieteni, vizitarea unui muzeu, cultivarea unui hobby de care nu aţi mai avut timp de mult.

Ora 19:00 - piesă de teatru, la teatru, ieşirea în oraş cu prietenii, vizionarea unui film la cinema, luarea cinei în familie sau la un restaurant cu partenerul, altele asemenea.

Ora 22:00 - retragerea pentru somn, petrecerea timpului cu partenerul, citirea unei poveşti copilului şi altele potrivite pentru ora cu pricina.

Eu zic că e bine de încercat un astfel de program. Cu siguranţă nu face rău organismului!

Şi ca încheiere, O zi perfectă:




THINK BIG!

Spor la analizat!