Domeniul în care lucrez are legătură şi analizează procesul de dezvoltare sustenabilă. De fapt ce înţeleg eu prin acest proces? Dezoltarea sustenabilă leagă generaţiile actuale de generaţiile viitoare prin prisma mediului înconjurător în care ne ducem vieţile. Cu alte cuvinte reprezintă un "efect al fluturelui" raportat nu la spaţiu ci la timp.
Mediul care ne înconjoară, la scară temporală, este reprezentat de întreaga planetă. Din acest punct de vedere noi nu suntem decât o specie într-un ocean de milioane de alte specii care o populează. Raportat tot la scara timpului, planeta are aproximativ 4,6 miliarde de ani, pe când omul, ca specie, a atins venerabila vârstă de 200.000 de ani.
Se spune că odată cu vârsta vine şi înţelepciunea. Şi când vorbesc de înţelepciune mă refer în primul rând la înţelepciunea instinctului de supravieţuire. De la apariţia lui, omul, ca şi celelalte specii, a fost înzestrat cu acest instinct, el fiind principalul factor pentru care noi încă ne mai aflăm aici (pe lângă condiţiile prielnice asigurate de mediu).Tot instinctul de supavieţuire a contribuit şi la multiplicarea explozivă a numărului de indivizi şi pe cât de ciudat sună, tot insinctul de supravieţuire e foarte posibil să ne scoată ca şi specie din istoria planetei, într-un timp destul de scurt, raportat la cei 4,6 miliarde de ani cât are planeta.
Chiar dacă sună ciudat ultima afirmaţie, când spun acest lucru mă raportez la acţiunile pe care le întreprindem în prezent sub imboldul dat de instinctul de supravieţuire, acţiuni care se vor răsfrânge negativ asupra generaţiilor care vor urma. Nu spun că tot ceea ce facem acum reprezintă premisele unui dezastru viitor al speciei, insă se întâmplă anumite lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri. Anumite lucruri care se petrec fac ca indivizi ai speciei noastre să dispară chiar în momentul în care citiţi aceste rânduri.
Mişcarea ecologistă este în vogă în timpurile pe care le trăim, insă eu unul cred că şi-au greşit sloganul şi nici măcar denumirea de "ecologistă" nu o văd propice. Ei acţionează tot din instinct de supravieţuire. Pe de o parte a supravieţuirii mişcării în sine (lucru din pricina căruia este blamată), dar şi a supravieţuirii speciei (şi pentru acest lucru ar trebui denumită "mişcare umanitară"). Planeta ca astru va exita mult timp după ce noi nu vom mai fi, insă planeta ca mediu propice vieţii umane stă sub imperiul unui timp limitat. Şi aici ar trebui să intervină înţelepciunea instinctului de supravieţuire. Pentru a ne prelungi cu măcar o zi timpul pe care specia umană îl va petrece pe această planetă.
De fapt asta e în sine esenţa dezvoltării sustenabile.
Şi în final două clipuri de pus pe gânduri:
Primul:
Şi celălălat aici: (eu spun că merită rupte 100 de minute din rutina zilnică pentru a viziona acest film)
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
THINK BIG!
Spor la analizat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu