Downshifting

Un om sta pe malul mării şi cineva vine şi îi spune sa îi prindă nişte peşte, iar el îi spune că nu, pentru că sta pur şi simplu şi contemplă marea. Acesta îi spune: îţi dau bani şi nu o să mai ai barca asta prapadită, o să îţi iei una mai bună. Tot nu vroia. Acesta începe să îi arate care sunt avantajele: dacă prinzi peşte mai mult cu barca cea bună o să poţi să îţi iei un vapor şi dacă îţi iei
un vapor o să îţi poţi face o fabrică de conserve de peşte şi o să lucreze alţii pentru tine şi tu nu o sa faci nimic, la care omul răspunde: Dar acum ce fac?

Tocmai ce am terminat de lecturat un text scris de doamna Aurora Liiceanu, despre fenomenul numit downshifting. Redau un citat din textul citit, pentru a înţelege ce însemană acest fenomen:

"Downshifting-ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergind dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting-ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material -nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel incit sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii."

În continuare textul dezvoltă acest subiect şi abordează şi problema aplicării conceptului în societatea românească contemporană.

Eu am ridicat mingea la fileu. Cei intereresaţi de acest fenomen pot găsi referinţe pe internet. Mi se pare foarte interesantă această viziune care în lumea din Vest a început să prindă. Cu siguranţă, şi la noi sunt o serie de persoane şi personaje care cu uşurinţă ar putea adopta filosofia. Însă se pare că obişnuiţa şi anturajul au o influenţă mult mai puternică.

Spor la analizat.