O opinie

Nu am mai scris de mult şi din lipsă de timp dar şi din cauza unui "blocaj narativ". Nu ştiu dacă blocajul a trecut însă pentru că am puţin timp la dispoziţie aş dori să deschid o discuţie pe marginea căreia au mai divagat şi alţii.

În ultimii 20 de ani în nomenclatorul neoficial al meseriilor a apărut o nouă poziţie care se numeşte "dătătorul de păreri". Aceasta se adaugă altora precum "deontologul de serviciu" sau "deformatorului de opinie". De fapt, dacă stau şi mă gândesc bine cele două reprezintă variaţiuni ale primeia. Se spune că toată lumea se pricepe cel mai bine la fotbal (aici vorbesc de lumea bărbaţilor) şi la politică. Însă în ultima perioadă domeniile în care foarte mulţi "se pricep" au devenit din ce în ce mai variate.

O simplă trecere în revistă a programelor televiziunilor de ştiri în special arată că românul a devenit expert în economie cu toate subdiviziunile sale, cultură, jurnalism, sport, industrie, mediu, politică externă şi internă, apărare, etc. Cred, însă nu ştiu sigur, că doar ştiinţele exacte au scăpat de spiritul critic al cetăţeanului român (asta pentru că programe gen Descovery sau National geografic nu au emisiuni de dezbateri).

În acest post am să mă opresc asupra "dătătorului de păreri" pe teme economice. De la început trebuie să facem distincţia între persoana care îşi exprimă o opinie şi "dătătorul de opinie". Persoana care îşi exprimă o opinie în legătură cu un domeniu este persoana care lucrează sau are de a face zilnic cu domeniul respectiv, care şi-a format o bază de date în legătură cu acel domeniu şi care îşi exprimă părerea prin argumente şi respectă regulile de bună purtare în comunicare.

În contrast cu această tipologie, "dătătorul de păreri" are vagi idei în legătură cu domeniul despre care îşi dă cu părerea, generalizează, singurul argument cu care îşi susţine ideile este vocea ridicată, iar în ceea ce priveşte comportamentul în comunicare, deviza după care se ghidează este: dacă vorbesc odată cu interlocutorul nu se mai aud prostiile pe care le debitez (asta e opinia mea pentru că pentru "dătătorul de păreri" prostiile pe care le debitează sunt adevărate axiome şi ăsta e adevăratul pericol care se ascunde în spatele acestei tipologii mai ales atunci când acest "dătător" este perceput şi ca formator de opinie).

Acum să revenim la "dătătorul de păreri" în domeniul economic. În aceste vremuri tulburi pe plan economic această tipologie s-a dezvoltat şi specimene au apărut ca ciupercile după ploaie (în acest caz ploaia acidă a crizei economice).

Pe blogul lui Dan Popa, pe care îl mai citesc din când în când şi care e trecut în blog-roll-ul meu, chiar sub titlul acestuia, apare scris următoarea frază:"A fi jurnalist de business inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a intamplat". Mi-a sărit în ochi această frază şi îmi dau seama că în ea este înglobată într-un fel diferenţa între persoana care îşi exprimă o opinie şi "dătătorul de păreri" pe teme economice. Diferenţa ar fi următoarea:

A fi o persoană care îşi exprimă o opinie avizată în domeniul economic înseamnă să fii capabil să spui ce-o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poţi argumenta de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

A fi "dătător de păreri" în domeniul economic înseamnă să susţii cu vehemenţă că ştii sigur ce o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar după ce tot ceea ce ai susţinut cu vehemenţă nu s-a întâmplat să continui cu aceeaşi vehemenţă să faci previziuni.

De curiozitate, urmăriţi posturile de ştiri dar şi cele de business şi încercaţi să identificaţi tipologia "dătătorului de păreri". Nu cred că o să trebuiască să urmăriţi prea mult timp.

Vi s-a întâmplat "să daţi cu capul" de astfel de persoane? Vă provoc la o discuţie legată de această tipologie şi despre cum v-a afectat pe voi comportamente de acest tip.