Parafrazându-l pe Badea, Trăim în România şi asta ne termină psihic!.
Pe mine, pe tine. Nu cred cineva din această ţară a scăpat de stresul indus zilnic de sistem. Pe lângă faptul că nu este funcţional, mai crează disfuncţionalităţi şi în viaţa de zi cu zi a fiecăruia.
Această postare e un pic pe lângă tema acestui blog, însă nu m-am putut abţine să nu îmi spun ofu' mai ales că este posibl ca printre cei ce citesc acest blog să fie persoane care au în familie persoane care s-au pensionat pe caz de boală (invaliditate gradul III).
Scenariul este aiuristic. În anul 2008, persoanei pensionate pe caz de boală i se sistează plata pensiei pentru că realizează venituri şi din alte surse. Primeşte o hârtie şi se conformează pentru că a invăţat că ceea ce spune statul e sfânt (foarte greşită învăţătură).
(Singurele lucruri pe care trebuie să îl înveţi despre stat sunt: "Statul este cel mai prost gestionar" şi "Statul nu pierde niciodată", iar în cazul statului român, "Statul câştigă folosindu-se de orice mijloace", exact ca şi în cazul pe care vi-l relatez).
Timpul a trecut şi astăzi, cu câteva ore în urmă, primeşte o altă hârtie cu antetul CNPAS (casa judeţeană de pensii ..... ), cu număr de ieşire din data de 05.06.2009, prin care se solicită rambursarea sumei aproximative de 7.500 lei, reprezentând pensia încasată de persoana în cauză între 2005 şi 2008, momentul în care s-a sistat plata pensiei.
Lucurile pot părea normale la prima vedere însă această rambursare a pensiei (însoţită de specificaţia că prezenta decizie prezintă titlu executoriu), este justificată prin legea nr.19/2000. La momentul apariţiei legii, pensionarii pe caz de boală (invaliditate grad III) nu erau prinşi la persoanele care pot cumula pensia cu alte venituri, însă în 2001, legea a fost completată pentru a cuprinde şi aceste persoane. Şi de atunci legea aşa a rămas.
Suntem în anul de graţie 2009, an în care domnul jurist de la CNPAS-ul pe care nu l-am menţionat dovedeşte că nu cunoaşte legea (sau o cunoaşte şi vrea să încerce nervii unei persoane de 49 de ani).
Pe lângă faptul că semnează fără a-i apărea numele în clar, pe decizia respectivă apar cu semnătură (dar fără nume în clar) încă 4 persoane între care şi directorul (sau directoarea) acelei case de pensii.
În aceste condiţii (vorbim de un pensionar pe caz de boală - dacă suferea de insuficienţă cardiacă, vorbim de o persoană pentru care 7.500 de lei noi nu reprezintă decontul pe telefonul mobil) cum mai pot avea încredere în acest sistem? Şi eu am cam jumătate din vârsta persoanei afectate direct de ceea ce s-a întâmplat.
Şi nu mi-e de mine ci mai ales de faptul că în această piesă de teatru prost şi periculos pusă în scenă, de 3 ani de zile a intrat şi copilul meu. Nu vreau să mă gândesc că va avea de a face şi el în sistemul public cu jurişti care nu cunosc legea, cu economişti care nu ştiu economie, cu ingineri care nu ştiu ce-i aia ruletă (asta e cam forţată) şi în general cu diletantişti pe posturile pe care sunt puşi.
În final subscriu la articolul doamnei Andreea Vass pe care l-a citit via blog Dan Selaru şi a cărui link vi-l postez aici (doamna e din sistem da nu ştiu ce caută în momentul ăsta acolo ... la urma urmei nu o ascultă nimeni):
http://www.zf.ro/opinii/scaderea-brutala-a-deficitului-de-cont-curent-da-semnalele-economiei-in-agonie-4586625/
Spor la analizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu