Drumurile noastre toate ... se vor termina vreodată?

Este miercuri şi sunt la servici. Mă pregătesc de o întâlnire cu un client şi între timp am avut o discuţie interesantă cu o colegă legată de un proiect care urmăreşte instalarea de camere de supraveghere pe mai multe drumuri naţionale şi pe cei 200 şi un pic de km de autostradă.

Din subiect în subiect începând cu despre cum se defineşte un venit şi continuând cu dacă veniturile din amenzi pot fi considerate venituri generate de proiect am ajuns şi la subiectul beneficiilor economice generate de un astfel de proiect.

Şi aici mi-am dat seama de un lucru. Cei care ne conduc ţara de 20 de ani încoace ţin la vieţile noastre şi vor să ne protejeze de noi înşine. Altfel, nu am cum să îmi explic de ce în cei 20 de ani nu s-au putut finaliza decât 200 şi ceva de km de drumuri rapide, într-o reţea de 198.760 km de drumuri de toate tipurile, conform datelor furnizate de CNADNR.

Ştiţi de ce? Pentru că raţionamentul celor care s-au perindat la Ministerul Transporturilor a fost următorul: este mai importantă siguranţa cetăţeanului şi reducerea numărului de accidente mortale, decât reducerea timpului de deplasare dintre punctul A şi punctul B. În transporturi nu funcţionează liberul arbitru.

Ia să ne gândim un pic care este riscul unui accident mortal pe un drum plin de gropi, sau care trece prin j'de mii de localităţi pentru a lega oraşul mare A de oraşul mare B, sau care are ca limită de viteză reală (nu vorbim de ce spun indicatoarele), de 50 de km la oră. Unul foarte mic. Şi în nici un caz viteza nu va constitui factorul principal pentru accidente mortale, în astfel de situaţii.

Generalizând raţionamentul:
- turismul din România este la pământ, în ciuda frumuseţilor naturale pe care le deţinem, pentru că cei de la minister protejează turiştii de condiţiile insalubre din locurile de cazare;
- protecţia mediului şi mediul în general este neglijat pentru că cei din ministerul de profil vor să conserve comoditatea populaţiei;
- agricultura este undeva prin Evul Mediu târziu, pentru că toţi miniştrii agriculturii din ultimii 20 de ani au dorit să protejeze pământul de acţiunea necontrolată a omului.
- economia este intubată la Terapie intensivă pentru că dezvoltarea acesteia aduce grave prejudicii stratului de ozon şi timpului liber de care va dispune populaţia.
- bazele sportive sunt în paragină pentru că cei de la ministerul de profil vor să protejeze pe tineri de accidentările grave de pe terenul de sport.

Orice acţiune are şi o reacţiune. De aceea este bine să gândeşti în termeni de analiză cost-beneficiu când doreşti să întreprinzi un lucru. Însă un aspect este clar, cei care ne-au condus fie cu bună ştiinţă (lucru foarte periculos), fie din neştiinţă (un lucru la fel de periculos), au făcut (în cazul în care au făcut) o analiză cost beneficiu a acţiunilor pe care le-au întreprins, bazată pe date de intrare eronate (atât la nivel de beneficii cât şi la nivel de costuri).

Şi rezultatele au apărut imediat:

• Mercedes îşi motivează alegerea pentru amplasare fabricii în Ungaria prin lipsa unei infrastructuri rutiere corespunzătoare în România.
• Turiştii străini dar mai ales cei din ţară, chiar dacă au ce vizita în România, preferă destinaţii din alte părţi decât cele mioritice.
• Rata obezităţii în rândul populaţiei a crescut odată cu numărul bolilor asociate obezităţii.
• Produsul Intern Brut suferă în această perioadă, în care atuul nostru pentru a nu suferi, putea fi de departe agricultura.

Oare câte beneficii reale s-au pierdut pentru ţara aceasta datorită acestei analize cost beneficiu prost făcute pe orizontul ultimilor 20 de ani?