Manifest pentru un neuron mai curat ... partea a treia

... şi ultima.

Omul fiind în esenţă un animal social, a comunicat de la începutul existenţei lui ca specie(prin desenele de prin peşteri, prin nori de fum, prin semne şi stări).

Nevoia de comunicare şi de împărtăşire a ideilor este definitorie pentru specia umană şi a ajutat la dezvoltarea societăţii omeneşti, în ritmul alert din ultima sută de ani. În esenţă cam toate invenţiile care au contribuit decisiv la explozia industrială de la început de secol XX au la bază nevoia de comunicare de orice tip a omului, manifestată prin reducerea timpului de parcurgere a distanţelor, prin reducerea timpului de transmitere a informaţiilor, prin dorinţa de a transmite cât mai multe informaţii, etc.

La această revoluţie a comunicării a contribuit şi contribuie din plin telefonul. Această cutie cu butoane a evoluat de la ceva asemănător unei case de marcat, la o minune tehnologică cu cameră foto incorporată, player de muzică şi multe alte funcţii printre care şi cea de telefon.

Adiacent acestei cutii s-au dezvoltat industrii întregi şi pe măsură ce, din ce în ce mai multe cuvinte "zboară" prin aer, aceste industrii prind avânt şi ne agaţă fără să ne dăm seama într-un cerc vicios.

Dependenţa faţă de telefon este un lucru cunoscut, existând persoane care, dacă îşi uită telefonul acasă, trec de la senzaţii de anxietate la reacţii fizice de genul transpiraţiilor şi chiar ticurilor, pe tot parcursul zilei. Fără să ne dăm seama aş putea spune că telefonul a devenit în ziua de azi un viciu. Nu face găuri în plămâni sau în ficat precum tutunul şi alcoolul, însă încetul cu încetul ne face găuri direct în creier.

Întrebare: Câte zile rezistaţi fără să aveţi la voi telefonul mobil?

Şi în final o reclamă la această cutie:



THINK BIG!

Spor la analizat!