Din nou la ACB ... din principiu.

Salutare într-o zi cu soare,

După motto-ul prezentului blog, zilele astea am putut, deci am făcut... Adică am lucrat la două proiecte foarte interesante din perspectiva analizei cost beneficiu (de fapt unul singur a necesitat analiză cost beneficiu, pentru celălalt fiind necesară numai o analiză financiară cu previziuni de bilanţ, flux de numerar şi cont de profit şi pierdere). Cel cu analiză financiară este din domeniul farmaceutic, mai precis obţinerea de produse farmaceutice. Însă nu vreau să vă povestesc despre "terapia" mea cu cifre. V-am spus despre asta pentru a vă arăta că am o justificare pentru faptul că nu am mai scris de ceva timp (filmuletele nu se pun).

Despre ce vreau sa discutam este legat tot de analiza cost beneficiu. Zilele astea m-am interesat mai mult despre protecţia mediului şi despre tehnologii alternative de obţinere a ambalajelor din pastic. Şi mi-am adus aminte de un principiu pe care se pune mare preţ în analiza cost beneficiu ... aţi ghicit "principiul poluatorul plăteşte".

Acest principiu face parte din suita de reguli şi principii care sunt luate în calcul pentru definirea sintagmei "dezvoltare durabilă".

Am să încerc să vă spun ce am înţeles eu din acest principiu şi vă provoc să vă daţi şi voi cu părerea pentru a defini şi înţelege cine este poluatorul şi ce plăteşte acesta de fapt.

Aşadar, un exemplu simplu şi la îndemână pentru acest principiu este cel al cumpărătorului de la supermarket, care, ajuns la casă, pentru a beneficia de utilitatea unei sacoşe din plastic trebuie să plătească o anumită sumă de bani pentru aceasta. În acest fel se doreşte a se reduce "consumul" de sacoşe din plastic, potenţial poluante dacă ajung în mod necontrolat în mediul înconjurator. În acest caz poluatorul, sau potenţialul poluator este cel care achiziţionează punga, acest plătind de fapt nu contravaloarea unei pungi, care de altfel era oferită gratuit acum ceva vreme, ci un preţ de oportunitate reprezentat de banii care s-au investit în punga respectivă şi care ar fi putut fi direcţionaţi spre acţiuni de protejare a mediului.

Întrebare pentru acest caz particular: În cazul în care la supermarket se pun la dispoziţie pungi biodegradabile, ar mai trebui să plătim pentru ele? De ce da? De ce nu?

Revenind la exemplul unui proiect pentru care trebuie realizată o analiză cost beneficiu şi în care impactul de mediu este unul major, spre exemplu un proiect de amanejare a unei staţii de epurare ape uzate, cine credeţi că este poluatorul şi ce trebuie să plătescă acest de fapt?

Nu ştiu dacă aţi avut de a face cu un astfel de proiect, dar un exerciţiu de acest fel vă poate ajuta şi la alte tipuri de proiecte cu un impact de mediu evident.

Deci....?

Spor la analizat...