I have a will but can I afford?

Am ales titlul în engleză pentru că mi se pare mai sugestiv. Restul e în limba noastră, care e o comoară.

Cu siguranţă stiţi zicerea conform căreia "Suntem prea săraci pentru a ne permite lucruri ieftine". Este perfect adevărată şi de foarte multe ori verificată. Însă nu şi-a pus nimeni întrebarea, s-au cred că nu şi-a pus-o, cam cât de scumpe trebuie să fie lucrurile pentru ca şi noi cei "săraci" să ni le putem "permite". Când spun "permite" nu mă refer neapărat numai la suportabilitatea de plată ci mai ales la disponibilitatea de plată.


În postul de astăzi voi aborda două sintagme foarte importante în analiza cost-beneficiu: disponibilitatea de plată (willingness to pay) şi suportabilitatea de plată (affordability to pay). Pentru determinarea disponibilităţii de a plăti cea mai uzitată tehnică este cea a sondajului.


Pentru determinarea suportabilităţii de a plăti se poate folosi atât tehnica sondajului cât şi date statistice culese deja.


În ABC-ul ACB am definit disponibilitatea de plată. Am să dau în avans şi definiţia suportabilităţii.

Suportabilitatea de plată în modul cel mai simplist este dată de cât îşi permite o persoană să plătească pentru a beneficia de bunurile sau serviciile create de o investiţie, sau pentru a beneficia de anumite bunuri de pe piaţă.

Această suportabilitate este folosită pentru a stabili anumite preţuri de vânzare a bunurilor sau serviciilor relativ la grupul ţintă vizat de acele bunuri sau servicii. Teoria este mai complexă, intevenind pe firul epic şi un anumit cost de oportunitate. Adică la ce bunuri se merită să renunţi în favoarea altor bunuri.

Pe de cealaltă parte, disponibilitatea, se utilizează pentru a cuantifica impactul pe care îl are o investiţie asupra societăţii sub forma beneficiilor sau costurilor. Disponibilitatea în cazul beneficiilor este dată de valoarea cumulată maximă pe care beneficiarii investiţiei sunt dispuşi să o plătească pentru a obţine lucrurile pozitive aduse de proiect, iar cea pentru costuri este dată de valoarea cumulată pe care beneficiarii sunt dispuşi să o plătească pentru a evita rezultatele pe care le consideră nefavorabile.

Cât eşti dispus să plăteşti pentru a reduce poluarea prin emisia de noxe pe ţeava de eşapament, din oraşul tău? Dar cât ai fi dispus să plăteşti pentru acelaşi beneficiu adus de o anume investiţie, dar din cartierul în care se află grădiniţa unde învaţă copilul tău?

Acum uită-te în "buzunar" să vezi dacă îţi şi poţi permite. Cât îţi permiţi? Pentru unii un astfel de exerciţiu poate fi unul foarte frustrant.